Ce este un senator, cât durează mandatul și ce atribuții are în Parlament

Un senator participă la luarea deciziilor legislative în Senat, nu conduce o primărie și nu administrează un minister prin simpla deținere a mandatului. Alegătorii desemnează senatorii prin vot, la alegerile parlamentare organizate, în mod obișnuit, la fiecare patru ani. Pentru a înțelege această funcție, trebuie separate atribuțiile parlamentarului de deciziile pe care Senatul le adoptă colectiv.

Ce înseamnă senator și care este diferența față de deputat

Parlamentul României are două camere: Senatul și Camera Deputaților. Senatorii fac parte din prima, iar deputații din cea de-a doua. Ambele categorii sunt parlamentari, dar își desfășoară activitatea în camere distincte, fiecare cu propriile reguli de organizare.

Așadar, „senator” și „parlamentar” nu sunt termeni opuși. Orice senator este parlamentar, însă un parlamentar poate fi și deputat. Nici denumirea funcției nu îl transformă pe senator într-un superior ierarhic al deputatului.

Fișa Parlamentului European actualizată în ianuarie 2021 prezenta o normă de reprezentare de 168.000 de locuitori pentru un senator. Pentru un deputat, norma indicată era de 73.000 de locuitori.

Aceste valori descriu reprezentarea electorală. Ele nu arată câte voturi trebuie să obțină personal un candidat și nici câți cetățeni poate reprezenta într-o anumită problemă.

Pentru configurația prezentată în ianuarie 2021, aceeași fișă consemna:

Indicator	Valoare indicată în fișa din ianuarie 2021
Locuri în Senat	136
Locuri de deputat	312
Locuri pentru deputații minorităților naționale	18
Total locuri parlamentare	466
Reprezentarea diasporei	2 senatori și 4 deputați

Documentul explica reducerea numărului total de locuri parlamentare de la 588 la 466 prin noile reguli electorale. Aceste cifre trebuie citite împreună cu data lor, nu transferate automat asupra oricărei legislaturi.

Cum este ales un senator și când începe mandatul

Senatorii și deputații sunt aleși prin vot universal, egal și direct. Alegerea are loc în cadrul scrutinului parlamentar, distinct de alegerile locale, prezidențiale sau pentru Parlamentul European.

Durata obișnuită de patru ani oferă reperul principal pentru un mandat. Totuși, obținerea unui loc în urma alegerilor nu înlocuiește formalitățile necesare exercitării funcției.

Articolul 186 din Regulamentul Senatului leagă intrarea în exercițiul mandatului de întrunirea legală a Senatului. Regula include două condiții: validarea mandatului și depunerea jurământului.

Etapele esențiale se pot urmări astfel:

1. Alegătorii desemnează reprezentanții prin scrutinul parlamentar.
2. Senatul parcurge procedurile de constituire și de validare a mandatelor.
3. Senatorii depun jurământul în fața plenului, într-o ședință solemnă.
4. Parlamentarii își exercită mandatul în cadrul structurilor și procedurilor Senatului.

La începutul lucrărilor există și o conducere provizorie. Până la alegerea Biroului permanent, cel mai în vârstă senator conduce plenul, asistat de cei mai tineri patru senatori.

Aceștia îndeplinesc rolul de secretari asistenți. Dacă doi sau mai mulți senatori au aceeași dată de naștere, ordinea alfabetică a numelui stabilește desemnarea.

Această soluție permite organizarea primelor ședințe înainte ca Senatul să își aleagă conducerea obișnuită. Calitatea de decan de vârstă nu trebuie confundată cu alegerea în funcția de președinte al Senatului.

Ce face concret un senator în activitatea parlamentară

Activitatea unui senator nu se rezumă la intervențiile televizate. Regulamentul descrie o agendă care cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări, întrebări, interpelări și declarații.

Articolul 83 prevede că Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni simple. Instituția poate adopta și mesaje, declarații, rezoluții sau alte acte politice.

Diferența dintre aceste instrumente contează. O declarație politică exprimă o poziție, dar nu trebuie confundată cu adoptarea unei legi. La fel, anunțarea unei propuneri nu înseamnă că aceasta a devenit deja regulă aplicabilă.

În activitatea parlamentară, senatorul poate participa la:

• dezbaterea inițiativelor legislative și exprimarea votului;
• lucrările comisiilor din care face parte;
• examinarea rapoartelor și informărilor aflate pe agenda Senatului;
• adresarea de întrebări și interpelări;
• susținerea unor declarații și poziții politice.

Articolul 85 include aceste tipuri de activități în proiectul ordinii de zi. Biroul permanent, senatorii sau Guvernul pot propune, după caz, probleme pentru dezbatere.

Pentru declarațiile politice, articolul 171 prevede alocarea săptămânală a unui interval dintr-o zi de ședință. Biroul permanent stabilește acest timp destinat intervențiilor senatorilor.

Un parlamentar poate susține o măsură, dar decizia instituției presupune procedura și votul corespunzător. De aceea, formularea „senatorul a decis” poate induce în eroare când descrie, de fapt, o hotărâre colectivă.

Ce obligații și incompatibilități însoțesc funcția

Mandatul de senator presupune și reguli privind funcțiile exercitate în paralel. Articolul 177 stabilește incompatibilitatea cu exercitarea unei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.

Prin urmare, un senator poate fi și ministru. Excepția nu înseamnă însă că orice altă funcție publică devine automat compatibilă cu mandatul parlamentar.

Declararea intereselor reprezintă o obligație distinctă. Regulamentul adoptat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005 prevedea, la articolul 175, un termen de 15 zile.

Termenul curgea de la validarea mandatului sau, după caz, de la numirea în funcție. Acea reglementare cerea și actualizarea declarației atunci când interveneau schimbări relevante.

Evidența declarațiilor se ținea într-un registru special, păstrat la secretarul general al Senatului. Pentru îndeplinirea unei obligații concrete, trebuie verificată legislația aplicabilă la momentul depunerii, nu folosit izolat un termen istoric.

O altă distincție utilă privește mandatul și funcția de conducere. Calitatea de senator nu echivalează cu aceea de președinte al Senatului, membru al Biroului permanent sau președinte de comisie.

Cum verifici activitatea unui senator fără să confunzi promisiunile cu rezultatele

Pentru a evalua un senator, pornește de la activitatea parlamentară concretă. Declarațiile publice explică poziția politică, dar nu arată singure ce rezultat a produs intervenția sa.

O verificare practică poate urma cinci pași:

1. Identifică legislatura. Un profil dintr-un mandat anterior nu descrie neapărat situația din mandatul următor.
2. Separă funcțiile. Verifică dacă persoana este senator, membru al unei comisii sau titularul unei funcții de conducere.
3. Identifică documentul. Stabilește dacă afirmația privește o propunere legislativă, o întrebare, o interpelare ori o declarație politică.
4. Urmărește etapa. Nu trata depunerea unei inițiative sau discutarea ei drept adoptare definitivă.
5. Verifică rezultatul. Compară promisiunea publică cu actul parlamentar și cu votul, atunci când analizezi o decizie.

Evită și amestecarea cifrelor din perioade diferite. Numărul senatorilor, componența comisiilor și persoanele aflate la conducere trebuie raportate la legislatura relevantă.

Aceeași precauție se aplică informațiilor despre bani. Salariul aferent funcției și drepturile acordate după încetarea mandatului reprezintă categorii diferite, cu reguli care se pot modifica.

Surse

• Parlamentul European — fișa despre Senatul României, ianuarie 2021
• Portal Legislativ — Regulamentul Senatului