Condamnări de 83 de ani pentru crime de război în Sokolac

Curtea de Stat din Bosnia și Herțegovina a pronunțat o sentință istorică în cazul atrocităților comise în zona Sokolac, condamnând șase foști membri ai Brigăzii a Doua Romanija la pedepse grele cu închisoarea. Aceștia au fost găsiți vinovați de crime împotriva umanității, comise în contextul unui atac sistematic împotriva populației civile bosniace în perioada mai-septembrie 1992. Verdictul vine să aducă o formă de dreptate pentru familiile celor 44 de victime executate cu sânge rece și pentru sutele de femei și copii forțați să își părăsească locuințele.

Sentințele individuale reflectă gradul de implicare și responsabilitatea fiecărui acuzat în planificarea și executarea masacrului. Momcilo Pajic a primit cea mai grea pedeapsă, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare. Miladin Gasevic a fost condamnat la 15 ani, în timp ce Branislav Kezunovic, Zeljko Gasevic, Jadranko Suka și Nikola Koprivica au primit câte 12 ani de detenție. În schimb, instanța i-a achitat pe Dragomir Obradovic și Aleksa Gordic, considerând că probele împotriva lor nu au fost suficiente pentru a demonstra participarea directă sau asistența conștientă la aceste crime.

Planul de epurare etnică din satul Novoseoci

Conform probelor prezentate în fața instanței, atacul asupra satului Novoseoci nu a fost un incident izolat, ci parte a unei strategii mai largi de epurare etnică. Judecătoarea Enida Hadziomerovic a subliniat în motivarea verdictului că inculpații erau pe deplin conștienți de atacul generalizat și sistematic asupra populației bosniace din regiunea Sokolac. Satul Novoseoci fusese anterior dezarmat, iar locuitorii săi își declaraseră loialitatea față de autoritățile sârbe bosniace, fapt care nu i-a salvat însă de la teroare.

În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1992, unitățile Brigăzii a Doua Romanija s-au poziționat strategic în jurul satului. Instanța a stabilit că desfășurarea trupelor și coordonarea misiunii au fost gestionate direct de Momcilo Pajic, în calitate de comandant al Poliției Militare, și de Miladin Gasevic, adjunct al comandantului Companiei de Recunoaștere. Această organizare riguroasă demonstrează intenția clară de a nu lăsa nicio cale de scăpare civililor prinși în încercuire.

Execuția de la Ivan Polje și ascunderea urmelor

Dimineața zilei de 22 septembrie a început cu ordinul dat sătenilor de a-și părăsi casele și de a se aduna la locul numit Metaljka. În timp ce femeile și copiii erau urcați cu forța în autobuze pentru a fi deportați spre Sarajevo, bărbații au fost mințiți că vor fi reținuți pentru un schimb de prizonieri. Realitatea era însă mult mai sumbră. Pajic a primit ordine directe de la Radislav Krstic, comandantul brigăzii, pentru a implementa planul de lichidare a bărbaților.

Cei 44 de bărbați au fost transportați cu două camioane la locația Ivan Polje, lângă o dolină (groapă naturală). Acolo, grupul condus de Miladin Gasevic a procedat la execuția sistematică a acestora. Rapoartele balistice și expertizele medico-legale au arătat că s-au tras 178 de focuri de armă automată. Pentru a ascunde crima, cadavrele au fost aruncate în dolină și acoperite cu gunoaie și resturile moscheii din Novoseoci, care fusese distrusă între timp. Rămășițele victimelor au fost descoperite abia în anul 2000.

Mărturiile martorilor protejați și procesul juridic

Un rol crucial în stabilirea adevărului l-au avut martorii protejați, identificați în dosar ca N-2 și N-3. Deși aceștia au încercat ulterior să își retracteze declarațiile, susținând că nu au fost prezenți la locul execuției, instanța a considerat negările lor ca fiind neconvingătoare și a menținut validitatea declarațiilor inițiale din timpul investigației. Judecătoarea Hadziomerovic a precizat că instanța s-a ghidat după coroborarea acestor mărturii cu alte dovezi materiale și testimoniale.

Procesul, care a început în mai 2021, a scos la iveală și alte detalii cutremurătoare, precum uciderea unei femei în vârstă, Devla Karic, chiar în sat, înainte de plecarea camioanelor. De asemenea, instanța a notat că nu au existat circumstanțe atenuante speciale care să justifice reducerea pedepselor, având în vedere brutalitatea faptelor și vulnerabilitatea victimelor care se predaseră deja.

Contextul geopolitic și responsabilitatea de comandă

Cazul de la Sokolac este strâns legat de figuri proeminente ale războiului din Bosnia. Radislav Krstic, cel care a dat ordinul pentru masacru, ispășește deja o pedeapsă într-o închisoare din Estonia, după ce a fost condamnat de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) pentru complicitate la genocidul de la Srebrenica. Această conexiune subliniază natura sistematică a crimelor comise de forțele sârbe bosniace în acea perioadă.

Deși acuzarea a încercat să demonstreze existența unei „întreprinderi criminale comune”, instanța a considerat că acest aspect nu a fost dovedit în totalitate în ceea ce îi privește pe toți inculpații, ducând la achitarea lui Dragomir Obradovic, fostul șef al poliției din Sokolac. Totuși, condamnările pronunțate reprezintă un semnal puternic împotriva impunității, chiar și la mai bine de trei decenii de la încheierea conflictului sângeros din Balcani.