Muntele Invizibil: Dezastrul toxic de la marginea Atenei

Pentru locuitorii capitalei elene, groapa de gunoi de la Fyli este un subiect „departe de ochi, departe de inimă”. Însă, pentru cei care lucrează acolo și pentru comunitățile din jur, acest „munte invizibil” reprezintă o amenințare constantă, o bombă cu ceas care riscă să explodeze în orice moment. Sotiris, un șofer de camion de gunoi cu o experiență de 25 de ani, își amintește că, atunci când a început munca, i s-a spus că situl va fi închis într-un an. Astăzi, el glumește amar că va ieși la pensie tot de aici, în timp ce parcurge zilnic ceea ce numește un „Calvar cotidian” pe pantele instabile de deșeuri.

Un monument al eșecului instituțional și al inerției

Situată la doar 30 de minute de mers cu mașina de Acropole, groapa de gunoi Fyli este un simbol al eșecului administrativ. Întinsă pe o suprafață echivalentă cu 300 de terenuri de fotbal, aceasta procesează deșeurile generate de patru milioane de locuitori și opt milioane de turiști anual. Peisajul este unul apocaliptic: dealuri de gunoi compactat care ating înălțimi de 200 de metri, câini vagabonzi care scotocesc prin pungi de plastic și stoluri de pescăruși care survolează zona într-o duhoare insuportabilă de putrefacție. După amiază, grupuri de romi din așezările vecine caută fier vechi printre resturi, riscându-și viața într-un mediu extrem de toxic.

Regiunea Attica de Vest, unde se află Fyli, este marcată de sărăcie și de prezența industriilor grele, precum rafinăriile de petrol și șantierele navale. Această zonă a înregistrat cea mai mare creștere a ratei mortalității prin cancer din întreaga regiune Attica. De decenii, groapa de gunoi otrăvește apele subterane cu metale grele și toxine, iar în timpul verii, incendiile frecvente eliberează fum otrăvitor peste cartierele rezidențiale. Christos Kourniotis, membru al grupului de presiune „Frontul de Vest”, descrie situația succint: „Deșeurile reprezintă moarte și bogăție în același timp. Pot ucide, dar pentru alții sunt o sursă de profit”.

O istorie a expansiunii necontrolate

Istoria Atenei postbelice poate fi citită prin straturile de gunoi de la Fyli. Primele camioane au sosit la începutul anilor '60 în Ano Liossia, pe atunci o zonă agricolă cu livezi de măslini și podgorii. Ceea ce a început ca o descărcare neoficială a fost formalizat sub dictatura militară din anii '70. Scriitorul Vassilis Vassilikos descria în 1966 locul ca pe o întindere plată între munți, cu vedere la mare. Astăzi, muntele de gunoi a obturat complet orice priveliște, devenind o barieră fizică și ecologică.

În 1991, Fyli a fost desemnată singura groapă de gunoi pentru întreaga regiune Attica. Această decizie de centralizare a fost, conform experților, una discriminatorie, alegându-se distrugerea unei singure zone în detrimentul creării unor facilități mai mici și distribuite. Această „curte din spate” a Atenei a atras populații vulnerabile, migranți și comunități de romi, care nu au mijloacele necesare pentru a-și revendica drepturile în fața injustiției de mediu.

Riscuri de securitate și accidente fatale

Pericolele de la Fyli nu sunt doar teoretice. În 2003, o fisură masivă a dus la prăbușirea a 800.000 de metri cubi de deșeuri pe pantele muntelui artificial. Doar faptul că accidentul a avut loc într-o zi de sărbătoare legală a prevenit o tragedie cu numeroase victime. Mai recent, în iulie 2024, un șofer de camion și-a pierdut viața după ce vehiculul său a alunecat pe panta instabilă și l-a strivit. Sotiris, colegul său, mărturisește că drumurile improvizate din gunoi sunt ca gheața atunci când plouă, făcând manevrele de descărcare extrem de periculoase.

În ciuda avertismentelor repetate, inclusiv din partea Parlamentului European, care în 2014 a avertizat că situl va cauza suferință umană pentru următoarele trei generații, autoritățile continuă să amâne închiderea. Premierul Kyriakos Mitsotakis a numit locul o „bombă cu ceas” în 2019, însă șapte ani mai târziu, operarea sitului a fost prelungită din nou prin ordin administrativ, din lipsa unei alternative viabile.

Grecia și restanțele la reciclare

Grecia se află la coada clasamentului Uniunii Europene în ceea ce privește gestionarea deșeurilor. Conform Agenției Europene de Mediu, țara reciclează doar 17% din deșeurile municipale, fiind depășită doar de câteva state, printre care și România. În regiunea Attica, situația este și mai gravă: doar 7,5% din deșeuri sunt reciclate, restul de 90% fiind îngropate la Fyli. Zilnic, peste 600 de camioane descarcă aproximativ 5.000 de tone de gunoi, o cantitate colosală care forțează limitele fizice ale sitului.

Locuitorii din Fyli și Ano Liossia trăiesc cu un sentiment de inferioritate și stigmatizare. Gogontina Atzabou, o artistă locală, povestește cum prejudecățile legate de zona în care trăiește i-au marcat tinerețea. Vara, mirosul devine atât de insuportabil încât piețele centrale se golesc în câteva minute, iar oamenii sunt forțați să se închidă în case. Pentru acești cetățeni, groapa de gunoi nu este doar o problemă ecologică, ci o formă de agresiune constantă asupra calității vieții lor.