SUA își retrag trupele din Irak până pe 30 septembrie. Iranul revendică victoria, iar liderii locali avertizează asupra securității

Dincolo de calendarul retragerii, miza este capacitatea Bagdadului de a gestiona simultan influența milițiilor apropiate Iranului și amenințarea Statului Islamic. Plecarea americanilor răspunde unei aspirații de suveranitate susținute de numeroși irakieni. Totuși, acordul asupra acestui obiectiv nu înseamnă și încredere unanimă în capacitatea forțelor locale de a prelua toate responsabilitățile.

Retragerea încheie o succesiune de intervenții, nu o prezență neîntreruptă

Actualul termen vine la capătul unei istorii militare începute în 2003, când Statele Unite au invadat Irakul pentru înlăturarea lui Saddam Hussein. Au urmat ocupația și operațiuni îndelungate împotriva insurgenței, înainte ca Washingtonul să își retragă trupele la sfârșitul anului 2011.

Militarii americani au revenit după mai puțin de trei ani. De această dată, obiectivul a fost sprijinirea forțelor irakiene împotriva Statului Islamic. Războiul major împotriva organizației s-a desfășurat între 2014 și 2017, iar coaliția condusă de SUA a susținut lupta autorităților irakiene.

La apogeul expansiunii sale, gruparea controla aproximativ o treime din Irak. Pierderea teritoriilor nu a eliminat însă rețelele clandestine, care rămân astăzi una dintre principalele preocupări ale responsabililor de securitate.

Acordul pentru actuala retragere datează din 2024. Joe Biden conducea atunci administrația americană, iar Donald Trump pune acum în aplicare înțelegerea. Potrivit Spotmedia, aproximativ 2.500 de militari americani se mai aflau în Irak în ultimii ani.

Bilanțul de aproximativ 4.500 de militari americani morți arată costul uman al intervențiilor. Succesiunea retragere–revenire explică și preocuparea actuală: plecarea unei forțe externe nu înseamnă automat dispariția amenințărilor care au justificat ultima sa misiune.

Teheranul vede șansa unei influențe mai mari asupra Bagdadului

Pentru Iran și grupările armate apropiate acestuia, retragerea reprezintă un câștig strategic. Analistul irakian Jasim al-Bahadli explică pentru Reuters că prezența militară americană a limitat, ani la rând, influența Teheranului.

În evaluarea sa, milițiile vor încerca să transforme succesul revendicat public într-o influență sporită asupra deciziilor politice și de securitate. Așadar, discuția depășește controlul bazelor pe care le părăsesc americanii. Ea privește și raportul dintre instituțiile irakiene și grupările armate.

Abu Mojtaba al-Yasiri, comandant în Rezistența Islamică din Irak, a descris plecarea drept o „victorie istorică”, într-o declarație pentru Reuters. Organizația reunește facțiuni armate susținute de Iran. Comandantul a anunțat că acestea vor sărbători momentul pe 30 septembrie.

La Teheran, Amir Hayat Moqaddam, vicepreședintele Comisiei pentru Securitate Națională din Parlamentul iranian, a salutat retragerea. Iranul o prezintă drept un succes pentru „axa rezistenței”, denumirea folosită pentru grupările sale aliate din regiune.

Acest mesaj contrastează cu temerile exprimate de lideri irakieni. Oficialul iranian leagă plecarea americanilor de perspectiva unei securități durabile. Criticii retragerii se întreabă însă dacă autoritățile irakiene vor putea împiedica extinderea puterii milițiilor.

Bagdadul trebuie să gestioneze presiunea milițiilor fără contraponderea americană

Irakul a păstrat în ultimii ani relații politice și militare apropiate atât cu Washingtonul, cât și cu Teheranul. Teritoriul său a devenit însă, în repetate rânduri, locul confruntărilor dintre cele două puteri.

În 2020, un atac american în zona aeroportului din Bagdad l-a ucis pe comandantul iranian Qasem Soleimani. Grupările aliate Iranului au atacat în mod repetat baze americane, iar unele dintre aceste acțiuni au provocat represalii.

Retragerea are loc în timpul războiului dintre Statele Unite și Iran, relatează Știrile Pro TV și Digi24. Cele două publicații arată că 7 dintre cei 18 militari americani uciși în acest conflict în 2026 se aflau în Irak.

Guvernul irakian afirmă că încearcă să reducă influența milițiilor. Washingtonul le acuză că atacă state vecine la indicația Teheranului, inclusiv prin lovirea unui important oleoduct saudit în septembrie.

Pentru Abdulrahman al-Zobaie, lider tribal sunnit din Fallujah, problema imediată este pregătirea țării pentru preluarea responsabilităților de securitate. El a avertizat, într-o declarație pentru Reuters, că retragerea riscă să creeze un vid de putere.

Poziția sa separă două lucruri: dorința de suveranitate deplină și evaluarea momentului retragerii. Susținerea plecării trupelor străine poate coexista cu teama că instituțiile irakiene nu pot gestiona încă toate amenințările.

Celulele Statului Islamic pot exploata pierderea sprijinului militar

Avertismentele privind Statul Islamic vin atât din structurile federale de securitate, cât și din regiunea kurdă. Organizația a pierdut controlul teritorial, dar continuă să dispună de celule clandestine în Irak.

Comandantul kurd Sirwan Barzani identifică trei forme de sprijin american a căror absență poate îngreuna operațiunile: informațiile, logistica și dronele. În evaluarea sa, pierderea acestor capacități ar putea permite reorganizarea grupării.

Barzani a semnalat și mișcări recente ale celulelor clandestine. El susține că perspectiva încheierii retragerii coaliției a ridicat moralul militanților. Aceste observații alimentează îngrijorările privind perioada imediat următoare plecării americanilor.

Separat, oficiali irakieni au anunțat descoperirea unei presupuse celule care pregătea atentate sinucigașe în perioada retragerii. Este vorba despre un plan atribuit acelei celule, nu despre atacuri deja comise.

Riscul descris de responsabilii locali privește capacitatea organizației de a exploata eventuale breșe de securitate. Evaluările lor indică o posibilă reorganizare, fără să echivaleze cu revenirea la controlul teritorial din trecut.

Ce urmărim mai departe

• Încheierea retragerii: confirmarea plecării militarilor americani din ultimele baze până la termenul de 30 septembrie.
• Acțiunile Bagdadului: măsurile prin care guvernul încearcă să limiteze influența grupărilor armate susținute de Iran.
• Activitatea Statului Islamic: evoluția celulelor clandestine și rezultatele operațiunilor irakiene după retragerea coaliției.
• Capacitatea forțelor locale: modul în care acestea gestionează nevoile de informații, logistică și drone invocate de Sirwan Barzani.

Surse

• Mediafax
• Pro TV Știri