Verdictul în procesul liderilor UCK provoacă furie în Kosovo

În inima regiunii Drenica, acolo unde s-a născut rezistența armată a etnicilor albanezi împotriva regimului lui Slobodan Milosevic, tensiunea este palpabilă. Satele Aqareve, Broboniq, Buroje și Negroc, locuri care au servit drept baze logistice și centre de comandă pentru Armata de Eliberare din Kosovo (UCK), așteaptă acum cu sufletul la gură decizia judecătorilor de la Haga. Procesul care îi vizează pe Hashim Thaci, fost președinte al Kosovo, și pe alți trei comandanți de rang înalt, a redeschis răni vechi și a consolidat un sentiment de nedreptate în rândul populației locale.

Milazim Thaci este unul dintre supraviețuitorii masacrelor din 1999. El a scăpat cu viață printr-un miracol, stând ascuns sub cadavrele celor care nu au putut fugi din calea gloanțelor forțelor sârbe. Pe 28 martie 1999, la doar patru zile după ce NATO a început campania de bombardamente pentru a opri epurarea etnică, Milazim se afla într-un grup de 33 de bărbați duși spre execuție în Valea Drenica. El își amintește și acum batjocura polițiștilor și soldaților sârbi care îi întrebau obsesiv: „Unde este Thaci? Unde este NATO?”.

Amintiri din inima rezistenței din Drenica

Pentru Milazim, Hashim Thaci nu este doar liderul politic care a declarat independența Kosovo în 2008, ci vărul său mai tânăr, un băiat timid și înalt, care manifesta întotdeauna un respect profund față de bătrânii satului. „Era un băiat de puține cuvinte”, își amintește Milazim în casa sa din Buroje, un sat din districtul Skenderaj. Această discreție a fost, probabil, trăsătura care i-a permis lui Thaci să urce în ierarhia UCK și să devină figura centrală a negocierilor internaționale de la Rambouillet.

Regiunea Drenica a fost mult timp considerată nucleul dur al naționalismului albanez. Aici, fiecare familie are o poveste despre pierdere, dar și despre rezistență. Pentru localnici, procesul de la Haga nu este doar un act juridic, ci o încercare de a rescrie istoria conflictului. Ei văd în acuzațiile aduse liderilor UCK o echivalare morală nedreaptă între agresor (statul sârb) și victimă (populația albaneză care s-a apărat).

Camerele Specializate pentru Kosovo și dilema justiției

Camerele Specializate pentru Kosovo (KSC), o instanță hibridă cu sediul la Haga, dar care funcționează sub legislația kosovară, au fost înființate în 2015 pentru a investiga acuzațiile de crime de război și crime împotriva umanității comise între 1998 și 2000. Acuzațiile se bazează în mare parte pe un raport al Consiliului Europei din 2010, redactat de senatorul elvețian Dick Marty, care susținea că liderii UCK au fost implicați în trafic de organe și execuții sumare.

Hashim Thaci, Jakup Krasniqi, Kadri Veseli și Rexhep Selimi sunt acuzați de responsabilitate pentru o serie de crime, inclusiv detenție ilegală, tortură și crimă, comise în centre de detenție ale UCK. Procurorii susțin că aceștia au făcut parte dintr-o „întreprindere criminală comună” care a vizat opozanții politici, sârbii și romii. Cu toate acestea, în satele din Kosovo, acești oameni sunt priviți ca eliberatori, nu ca infractori.

Loialitate neclintită în fața acuzațiilor internaționale

În sate precum Aqareve sau Negroc, loialitatea față de „băieții noștri” rămâne de nezdruncinat. Localnicii subliniază că, fără intervenția UCK și sprijinul NATO, populația albaneză ar fi fost complet eliminată din Kosovo. „Dacă ei sunt vinovați pentru că ne-au apărat pragul casei, atunci suntem toți vinovați”, spune un alt localnic din regiune. Această solidaritate colectivă face ca orice verdict de condamnare să fie extrem de greu de acceptat pentru societatea kosovară.

Criticii instanței de la Haga susțin că aceasta s-a concentrat disproporționat pe crimele comise de albanezi, în timp ce mulți oficiali sârbi responsabili pentru masacrele din Kosovo au rămas nepedepsiți sau au primit sentințe ușoare în alte tribunale. Această percepție de „justiție selectivă” alimentează furia și resentimentele în bastioanele UCK, unde portretele liderilor acuzați sunt încă afișate cu mândrie pe clădiri și în casele oamenilor.

Impactul verdictului asupra viitorului Kosovo

Verdictul iminent va avea consecințe profunde nu doar pentru cei patru acuzați, ci și pentru stabilitatea politică a Kosovo. Hashim Thaci a fost o figură polarizantă, dar esențială în arhitectura statului modern. O condamnare ar putea pune sub semnul întrebării legitimitatea luptei pentru independență în ochii comunității internaționale, în timp ce o achitare ar fi văzută ca o victorie morală supremă pentru susținătorii UCK.

În timp ce instanța de la Haga încearcă să stabilească adevărul juridic, adevărul emoțional al oamenilor din Drenica rămâne neschimbat. Pentru ei, războiul nu a fost o serie de decizii tactice luate într-un vid, ci o luptă disperată pentru supraviețuire. Milazim Thaci și alții ca el continuă să depună mărturie despre ororile trăite, considerând că adevărații criminali sunt cei care au tras în civili neînarmați în martie 1999, nu cei care au ridicat armele pentru a-i opri.