Croația: Stagnare în procesele pentru crime de război

Procesul de justiție tranzițională din Croația se confruntă cu un regres semnificativ, conform celui mai recent raport prezentat de organizația neguvernamentală Documenta – Centrul pentru Confruntarea cu Trecutul. Deși Croația este membră a Uniunii Europene, eficiența urmăririi penale a crimelor de război a stagnat, iar atenția autorităților pare să se fi diminuat considerabil în ultimii ani. Raportul pentru anul 2025 subliniază o tendință îngrijorătoare: în timp ce numărul total al proceselor scade, investigațiile care vizează crimele comise împotriva civililor sârbi și a prizonierilor de război sunt aproape complet ignorate de către sistemul judiciar.

Scăderea drastică a numărului de dosare penale

Datele prezentate de Vesna Terselic, directorul Documenta, indică o diminuare constantă a activității instanțelor județene în ceea ce privește crimele de război. În cursul anului 2025, au fost înregistrate doar 33 de proceduri penale aflate în faza de judecată, implicând un total de 91 de inculpați. Această cifră reprezintă o scădere majoră față de anii precedenți. Spre comparație, în 2024 au existat 54 de proceduri penale, în 2023 au fost 64, iar în 2022 s-au înregistrat 61 de cazuri.

Această tendință descendentă sugerează nu o rezolvare a problemelor istorice, ci mai degrabă o pierdere a elanului instituțional. Deși au trecut decenii de la Războiul de Independență al Croației (1991-1995), cunoscut local sub numele de Războiul pentru Patrie (Domovinski rat), multe răni rămân deschise, iar impunitatea pare să se instaleze în cazurile care nu servesc narativului politic dominant.

Dezechilibrul etnic în rândul inculpaților

O altă problemă majoră identificată în raport este distribuția disproporționată a inculpaților în funcție de apartenența lor etnică sau militară. Din cei 91 de inculpați monitorizați în 2025, marea majoritate – 87 de persoane – au fost membri ai forțelor paramilitare și de poliție sârbe. În contrast izbitor, restul inculpaților includeau doar trei foști membri ai Armatei Croate și un singur membru al Consiliului de Apărare Croat (HVO), forța militară a croaților din Bosnia și Herțegovina.

Această discrepanță ridică semne de întrebare serioase cu privire la imparțialitatea sistemului de justiție. Deși atrocitățile comise de forțele sârbe în timpul agresiunii împotriva Croației sunt bine documentate și trebuie pedepsite, ignorarea crimelor comise de partea croată creează o imagine incompletă și părtinitoare a conflictului. Organizațiile pentru drepturile omului subliniază că justiția ar trebui să fie oarbă la etnia făptuitorului și să se concentreze exclusiv pe faptele comise.

Lipsa de capacitate a procuraturii și obstacolele politice

Vesna Terselic a recunoscut că există profesioniști dedicați în cadrul Biroului Procurorului de Stat, al poliției și al Ministerului Veteranilor Croați. Cu toate acestea, ea a subliniat că birourile procurorilor județeni suferă de o lipsă cronică de capacitate și resurse pentru a investiga cazurile complexe de crime de război rămase nerezolvate. Multe dintre aceste dosare necesită o muncă de investigație laborioasă, adesea îngreunată de trecerea timpului și de dispariția martorilor.

Un exemplu elocvent menționat în raport este cazul lui Branimir Glavas, unul dintre cele mai lungi și controversate procese de crime de război din istoria Croației. Terselic a reamintit că acest proces nu ar fi fost posibil fără curajul martorului Krunoslav Fehir și fără integritatea polițistului Vladimir Faber, care a investigat cazul în ciuda presiunilor. „A fost o crimă extrem de dificil de investigat, iar multe instituții au eșuat în a sprijini ancheta”, a declarat ea, sugerând că rezistența instituțională rămâne o barieră semnificativă.

Impunitatea pentru operațiunile „Furtuna” și „Fulgerul”

Unul dintre cele mai sensibile puncte ale raportului se referă la absența totală a proceselor active pentru crimele comise în timpul Operațiunilor „Furtuna” (Oluja) și „Fulgerul” (Bljesak) din 1995. Aceste operațiuni militare au dus la eliberarea teritoriilor ocupate de sârbi, dar au fost însoțite de represalii violente împotriva civililor sârbi care au rămas în zonă.

Veselinka Kastratovic, consilier juridic la Centrul pentru Pace, Nonviolență și Drepturile Omului din Osijek, a subliniat că, deși dreptul Croației de a-și elibera teritoriul este incontestabil, acest lucru nu a oferit nimănui permisiunea de a comite acte criminale. „Nu putem spune că nu s-a întâmplat. Știm cu toții în Croația că s-a întâmplat; unii oameni pur și simplu aleg să privească în altă parte”, a afirmat ea. Criticile vizează și declarațiile publice ale unor înalți oficiali de stat, care promovează interpretări simpliste și unilaterale ale istoriei recente, ignorând suferința victimelor civile de etnie sârbă.

Nevoia de reformă legislativă și cooperare regională

Deși au existat progrese legislative, cum ar fi îmbunătățirea poziției victimelor civile ale războiului, raportul Documenta subliniază că sunt necesare modificări suplimentare, în special în ceea ce privește drepturile victimelor violenței sexuale din timpul conflictului. Aceste persoane continuă să se confrunte cu bariere birocratice și cu o recunoaștere insuficientă a traumei lor.

În final, Bozica Ciboci, reprezentantă a Documenta, a făcut un apel către toate țările din regiunea Balcanilor de Vest pentru a semna acorduri menite să îmbunătățească urmărirea penală a autorilor crimelor de război. Cooperarea regională este esențială pentru a preveni politizarea proceselor și pentru a asigura că frontierele de stat nu devin un scut pentru cei care au comis atrocități. Fără o abordare onestă a trecutului, reconcilierea autentică în regiune rămâne un obiectiv greu de atins.