El Niño 2026: Comparații istorice și impactul global major

Noile date furnizate de sateliții NASA indică faptul că fenomenul climatic El Niño din anul 2026 este pe cale să devină unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată. Folosind o arhivă de peste 35 de ani de date altimetrice, oamenii de știință au reușit să compare evoluția actuală cu evenimentele „grele” din trecut, în special cu cele din perioadele 1997-1998 și 2015-2016. Hărțile recente arată o acumulare masivă de căldură în centrul și estul Oceanului Pacific, un semnal clar al unui eveniment de proporții istorice.

Mecanismul complex din spatele fenomenului El Niño

El Niño face parte dintr-un ciclu climatic natural cunoscut sub numele de Oscilația Sudică (ENSO), care apare la intervale de doi până la șapte ani. În condiții normale, vânturile alizee bat de la est la vest de-a lungul ecuatorului, împingând apele calde de suprafață către vestul Pacificului (lângă Indonezia și Australia). Acest lucru face ca nivelul mării să fie fizic mai ridicat în vest decât în est.

Totuși, atunci când aceste vânturi slăbesc, apa caldă începe să se deplaseze înapoi spre est, către coastele Americii de Sud. Acest proces creează o buclă de feedback: apa caldă din est slăbește și mai mult vânturile, permițând unei cantități și mai mari de apă caldă să se acumuleze. Rezultatul este o schimbare dramatică a temperaturilor oceanice și a presiunii atmosferice, care modifică traiectoria curentului jet (jet stream) și, implicit, vremea la nivel global.

O comparație între 1997, 2015 și 2026

Josh Willis, cercetător principal la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA, subliniază că, deși fiecare El Niño are trăsături comune, niciunul nu este identic. „Căutarea unui El Niño 'tipic' este o misiune evazivă”, afirmă Willis. Totuși, datele din octombrie 2026 arată o asemănare izbitoare cu evenimentul devastator din 1997. În ambele cazuri, nivelul ridicat al mării (care indică apă caldă, deoarece apa se dilată la căldură) se întinde pe o suprafață vastă până la coasta Americii de Sud.

Spre deosebire de evenimentul din 2015-2016, unde nucleul de apă caldă a rămas mai mult în centrul Pacificului fără a atinge complet coasta sud-americană, configurația din 2026 este mult mai agresivă. În 2015, impactul a fost resimțit mai puternic în Mexic și sud-estul SUA, în timp ce modelul actual sugerează o repetare a scenariului din 1997, care a adus ploi torențiale record în California și inundații severe în America de Sud.

Tehnologia satelitară și monitorizarea altimetrică

Monitorizarea acestor schimbări este posibilă datorită unei succesiuni de misiuni satelitare de înaltă precizie, precum TOPEX/Poseidon, Jason-2 și cel mai recent, Sentinel-6 Michael Freilich. Acești sateliți măsoară înălțimea suprafeței mării cu o precizie de câțiva centimetri de la o altitudine de sute de kilometri. Deoarece apa caldă se dilată, zonele cu nivel ridicat al mării (marcate cu roșu pe hărțile NASA) sunt indicatori direcți ai conținutului de căldură din ocean.

Willis explică faptul că recordul de 35 de ani este crucial deoarece sateliții zboară pe aceleași orbite, permițând o comparație directă și calibrată între decenii diferite. Această continuitate a datelor le permite meteorologilor să observe că El Niño din 2026 s-a instalat mult mai brusc decât cel din 1997, sugerând o intensitate energetică ridicată încă din fazele incipiente.

Impactul global: De la incendii la inundații

Consecințele unui El Niño „foarte puternic” sunt resimțite pe tot globul. În trecut, astfel de evenimente au provocat incendii de vegetație catastrofale în Indonezia și în bazinul Amazonului din cauza secetei prelungite. În Africa de Sud, eșecul culturilor agricole a dus la crize alimentare, în timp ce în emisfera nordică, coasta de vest a Statelor Unite s-a confruntat cu eroziune costieră și inundații masive.

Pentru iarna 2026-2027, prognozele NOAA (Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA) indică o probabilitate de 83% ca acest fenomen să rămână la o intensitate „puternică spre foarte puternică”. Deși atmosfera este un sistem haotic și rezultatele pot varia, asemănarea cu anul 1997 pune autoritățile în stare de alertă pentru fenomene meteorologice extreme în lunile următoare.

Incertitudinea prognozelor pe termen lung

În ciuda tehnologiei avansate, prezicerea exactă a modului în care El Niño va interacționa cu alte sisteme meteorologice rămâne o provocare. Josh Willis avertizează că „există întotdeauna un element de noroc”. Chiar dacă hărțile arată aproape identic cu cele din 1997, interacțiunile cu schimbările climatice pe termen lung și cu alte oscilații atmosferice pot produce rezultate surprinzătoare. Totuși, datele actuale reprezintă cel mai bun instrument de avertizare timpurie pentru guvernele și organizațiile de gestionare a dezastrelor din întreaga lume.