Identitatea Arbëreshë din Sicilia, amenințată de climă și exod

Pe un drum rural șerpuitor, la aproximativ 24 de kilometri sud de Palermo, peisajul sicilian capătă o nuanță neașteptată. Indicatoarele rutiere bilingve, scrise în italiană și într-o formă arhaică de albaneză, semnalează intrarea într-o lume care pare mai degrabă o exclavă străină decât o parte a Italiei meridionale. Aici se află Piana degli Albanesi, inima culturală a comunității Arbëreshë din Sicilia, un grup etnic care a reușit să își păstreze tradițiile timp de cinci secole, dar care astăzi se află în fața celei mai mari provocări din istoria sa modernă.

Claudio Scalia (33 de ani) și sora sa, Chiara (29 de ani), administrează Officine Kaggiotto, o fermă ecologică de 50 de hectare unde cultivă măslini și cresc albine. Deși numele lor de familie sună tipic italian, identitatea lor este profund ancorată în rădăcinile albaneze. Produsele lor poartă nume extrase din limba strămoșilor lor, o variantă a albanezei pe care încă o vorbesc în familie. Ei fac parte din cei aproximativ 100.000 de Arbëreshë din Italia, o minoritate care a supraviețuit valurilor de asimilare, dar care acum se luptă cu forțe economice și naturale ce par de neoprit.

O istorie de cinci secole sub presiunea modernității

Originea comunității Arbëreshë datează din perioada cuprinsă între secolele XV și XVIII, când grupuri mari de vorbitori de limbă albaneză au fugit din calea expansiunii Imperiului Otoman în Balcani. Mulți s-au stabilit în Sicilia după moartea eroului național albanez Gjergj Kastrioti Skanderbeg, în 1468, când rezistența împotriva otomanilor s-a prăbușit. Acești refugiați au traversat mările Adriatică și Ionică în bărci mici de lemn, întemeind așezări în sudul Italiei, de la Calabria și Basilicata până în Puglia și Sicilia.

În Sicilia, Piana degli Albanesi rămâne cel mai important centru. Orașul și-a recăpătat numele original după cel de-al Doilea Război Mondial, după ce regimul lui Mussolini îl redenumise „Piana dei Greci” din cauza ritului religios bizantin practicat de locuitori. Supraviețuirea lor timp de jumătate de mileniu este considerată un miracol cultural, însă viitorul este incert. Depopularea, dispariția locurilor de muncă tradiționale în agricultură și slăbirea transmiterii limbii Arbërisht către noile generații creează o „furtună perfectă” care amenință această identitate fragilă.

Schimbările climatice și declinul agriculturii tradiționale

Pentru comunitatea Arbëreshë, pământul nu este doar o resursă economică, ci fundamentul identității lor. Totuși, criza climatică lovește dur în inima Siciliei. Primarul din Piana degli Albanesi, Rosario Petta, observă cu îngrijorare cum apele lacului din apropiere s-au retras dramatic, iar munții fertili sunt tot mai des pârjoliți de incendii de vegetație. În 2023, flăcările au distrus hectare întregi de teren agricol, punând în pericol subzistența fermierilor.

Claudio Scalia explică faptul că seceta și temperaturile extreme au forțat modificarea calendarului agricol. Recolta de struguri și măsline are loc mult mai devreme, iar arborii dau semne de stres fiziologic fără precedent. Dacă agricultura devine nesustenabilă din punct de vedere economic, tinerii nu mai au niciun motiv să rămână în sate. În ultimii cinci ani, Piana a pierdut peste 20% din populație, numărul oficial al locuitorilor scăzând sub pragul de 6.000, deși numărul celor care trăiesc efectiv acolo este mult mai mic.

Limba Arbërisht: un tezaur lingvistic pe cale de dispariție

Dacă agricultura este fundamentul fizic, limba este cel cultural. Arbërisht s-a dezvoltat separat de albaneza modernă, absorbind influențe din dialectele italiene locale, dar păstrând structuri arhaice dispărute în Albania. Giorgio Cuccia, președintele asociației Pro Loco din Piana, avertizează că lanțul transmiterii între generații s-a rupt. Tinerii cu vârste între 5 și 20 de ani nu mai vorbesc limba în mod natural, folosind-o doar ocazional la școală sau în timpul ceremoniilor religioase.

Biserica a jucat un rol crucial în conservarea identității, prin menținerea ritului bizantin și a imnurilor religioase în limba veche. Totuși, fără o utilizare cotidiană în familie și între prieteni, limba riscă să devină un obiect de muzeu. „Nu vorbim siciliana, dar nici Albania nu este țara mea, chiar dacă ei ne văd ca pe niște patrioți”, spune Cuccia, descriind dilema identitară a minorității: sunt cetățeni italieni a căror istorie este albaneză.

Revitalizarea prin turism și antreprenoriat digital

În fața acestui declin, autoritățile locale și antreprenorii caută soluții inovatoare. Primarul Petta mizează pe turismul cultural, invitând vizitatori din Albania și Kosovo să descopere „versiunea mitică” a propriei lor istorii. Festivaluri precum Shen Gjergji (Sfântul Gheorghe) sau Paștele bizantin atrag sute de turiști care vin să vadă costumele tradiționale brodate cu fir de aur, vechi de secole.

Geri Ballo, o antreprenoare albaneză stabilită în Italia, a lansat proiectul „Made in Arberia”, un magazin digital care promovează produsele artizanale și agroalimentare ale comunității. Ea consideră că albanezii moderni au o datorie morală față de Arbëreshë pentru că aceștia le-au păstrat limba vie timp de 500 de ani. Prin e-commerce și promovarea pensiunilor locale, proiectul încearcă să creeze locuri de muncă sustenabile care să îi convingă pe tineri să nu mai părăsească insula.