Microbii tereștri pot supraviețui la Polul Sud al Lunii

Oamenii de știință de la NASA au publicat recent o cercetare alarmantă în revista Science Advances, care sugerează că anumite microorganisme provenite de pe Pământ ar putea supraviețui în condițiile extreme de la Polul Sud al Lunii. Pe măsură ce omenirea se pregătește pentru o prezență permanentă pe satelitul nostru natural prin programul Artemis, această descoperire ridică semne de întrebare serioase cu privire la contaminarea biologică și integritatea datelor științifice colectate de pe alte corpuri cerești.

Studiul, condus de Prabal Saxena, cercetător planetar la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA, subliniază că exploratorii umani nu călătoresc niciodată singuri. Fiecare om poartă cu sine o vastă comunitate microbiană, estimată la aproximativ un milion de bacterii pe fiecare porțiune de piele de mărimea unei gume de creion. Aceste microorganisme pot fi eliberate în mediu prin sistemele de ventilație ale costumelor spațiale sau din habitatele presurizate, găsind refugiu în micro-climatele lunare.

Provocarea contaminării în misiunile Artemis

Una dintre cele mai mari temeri ale cercetătorilor este că prezența acestor „pasageri clandestini” biologici ar putea face imposibilă distingerea chimiei lunare antice de contaminarea modernă adusă de astronauți. Această problemă nu se limitează doar la Lună; ea reprezintă un precedent critic pentru viitoarele misiuni pe Marte, unde căutarea urmelor de viață extraterestră este obiectivul principal. Dacă nu înțelegem cum supraviețuiesc microbii noștri în spațiu, riscăm să detectăm „viață” pe Marte care, în realitate, provine din laboratoarele noastre sau de pe pielea astronauților.

Andrew Needham, specialist în controlul contaminării pentru probele lunare Artemis, explică faptul că stabilirea unei linii de referință este esențială. Înainte ca activitatea umană intensă să modifice peisajul biologic al Lunii, oamenii de știință trebuie să documenteze exact ce substanțe și organisme sunt prezente în mod natural. Fără acest punct zero, orice descoperire ulterioară va fi pusă sub semnul întrebării de posibilitatea unei contaminări accidentale.

Reziliența surprinzătoare a ciupercilor și bacteriilor

Cercetarea s-a concentrat pe cinci tipuri de microbi cunoscuți pentru rezistența lor în mediile de zbor spațial. Printre aceștia se numără Aspergillus niger, o ciupercă comună care se găsește adesea în sistemele de ventilație ale locuințelor, și bacterii precum Bacillus subtilis sau Staphylococcus aureus. Deși aceste specii nu sunt clasificate drept „extremofile” în sensul tradițional, ele au demonstrat o capacitate uimitoare de a supraviețui în afara Stației Spațiale Internaționale (ISS).

Aaron Regberg, geomicrobiolog la Centrul Spațial Johnson, a recunoscut că rezultatele au fost surprinzătoare. În mod normal, expunerea la vidul spațial ar trebui să usuce și să distrugă aceste celule. Cu toate acestea, mecanismele de protecție ale acestor organisme le permit să intre într-o stare latentă. NASA utilizează proceduri riguroase de sterilizare pentru sondele robotice, inclusiv coacerea componentelor la temperaturi de peste 200 de grade Celsius, însă astfel de metode sunt imposibil de aplicat în cazul misiunilor cu echipaj uman.

Nișele de supraviețuire la Polul Sud lunar

Polul Sud al Lunii este o regiune de un interes strategic imens datorită prezenței gheții de apă. Din cauza înclinației axiale reduse a Lunii, soarele se află mereu aproape de orizont în aceste regiuni. Acest fenomen creează umbre lungi și zone permanent umbrite în cratere și depresiuni. Aceste „pungi” de întuneric nu doar că păstrează apa înghețată, dar oferă și un scut împotriva radiațiilor letale și a fluctuațiilor extreme de temperatură.

Echipa de cercetare a utilizat date de la Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) pentru a simula condițiile din trei regiuni specifice: Nobile Rim, Connecting Ridge și De Gerlache Rim. Modelele computerizate au arătat existența unor „nișe de supraviețuire” care variază ca dimensiune de la cratere vaste până la simpla urmă a unei cizme de astronaut. În aceste zone, radiația ultravioletă (UV), care este utilizată în spitale pentru sterilizare, este blocată, permițând microbilor să rămână viabili pentru perioade de cel puțin o zi terestră.

Luna ca laborator natural pentru astrobiologie

Deși ideea contaminării este îngrijorătoare, Prabal Saxena și echipa sa văd și o oportunitate în această situație. Luna poate servi drept un laborator natural unic, unde limitele supraviețuirii biologice pot fi testate în condiții reale care nu pot fi replicate pe Pământ. Observând cum se comportă microbii tereștri în mediul lunar, cercetătorii pot dezvolta tehnologii mai bune de protecție planetară și metode de detecție a vieții mai rafinate.

Heather Graham, co-autor al studiului, subliniază că, deși un microb poate supraviețui pe Lună, acest lucru nu înseamnă că se poate multiplica. Lunii îi lipsesc ingredientele esențiale pentru creștere: apa lichidă, o atmosferă stabilă și temperaturi moderate. Totuși, simpla persistență a unei celule vii într-o stare latentă este suficientă pentru a compromite cercetările geochimice delicate care vizează istoria timpurie a sistemului solar.