Roverul Curiosity descoperă straturi spectaculoase pe Marte

În săptămâna premergătoare sărbătorii de 4 iulie, roverul Curiosity, laboratorul mobil al NASA care explorează suprafața planetei Marte, a atins o etapă importantă în misiunea sa geologică. Vehiculul spațial a traversat o graniță invizibilă, dar crucială, între o regiune netedă și nisipoasă și o unitate de rocă de bază mult mai aspră. Această tranziție marchează părăsirea așa-numitului „teren poligonal” și intrarea într-o zonă care promite să dezvăluie noi secrete despre istoria sedimentară a Planetei Roșii.

Echipa de misiune de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) a coordonat o serie complexă de activități științifice pe parcursul solurilor (zilelor marțiene) 4941-4947. Obiectivul principal a fost analizarea compoziției chimice a fragmentelor de rocă și monitorizarea fenomenelor atmosferice, precum „diavolii de praf” (dust devils) și mișcările norilor, oferind o imagine de ansamblu asupra dinamicii actuale a planetei.

Analiza fragmentelor de rocă și spectroscopia laser

Primele zile ale acestei etape de explorare au fost dedicate studiului detaliat al fragmentelor de rocă găsite în calea roverului. Pe Sol 4941, camera MAHLI (Mars Hand Lens Imager), echivalentul unei lupe de mână pentru geologi, a fotografiat de aproape țintele numite „Malpartida” și „Pico del Tunari”. Acestea sunt fragmente de rocă de culoare deschisă care au atras atenția cercetătorilor prin contrastul lor cu solul înconjurător. În paralel, instrumentul APXS (Alpha Particle X-ray Spectrometer) a efectuat spectroscopie cu raze X pentru a determina cu precizie elementele chimice din structura acestora.

Un alt instrument esențial, ChemCam, a utilizat laserul său activ pentru a „bombarda” fragmentul de rocă „Kunturiri”. Această tehnică permite vaporizarea unei cantități infime de material și analizarea plasmei rezultate pentru a identifica compoziția mineralogică. În contrast, o rocă de nuanță închisă numită „Mecoyita” a fost observată pasiv. Cercetătorii suspectează că „Mecoyita” este o rocă „plutitoare” (float rock), adică un fragment care nu s-a format pe loc, ci a fost transportat în această zonă de procese geologice sau de impacturi meteoritice din trecut.

Descoperirea straturilor „în dungi” la contactul geologic

După o deplasare de aproximativ 11 metri pe Sol 4942, Curiosity a ajuns exact la marginea contactului geologic. Imaginile panoramice transmise de camerele Navcam și Mastcam au dezvăluit un peisaj spectaculos: câmpuri de aflorimente de rocă de bază expuse, prezentând straturi fine, paralele, descrise de cercetători ca fiind „pinstriped” (cu dungi fine). Aceste structuri sedimentare sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care s-au depus materialele în craterul Gale de-a lungul milioanelor de ani.

Pentru a investiga aceste noi formațiuni, echipa a selectat țintele „Laguna Fea” și „Laguna Lejia”. Acestea au fost curățate de praf folosind dispozitivul DRT (Dust Removal Tool), o perie motorizată care permite instrumentelor de analiză să vadă suprafața proaspătă a rocii. Totuși, nu toate țintele au putut fi periate; de exemplu, roca „Hornillos”, deși interesantă din punct de vedere vizual, a fost considerată prea aspră pentru a risca utilizarea periei, fiind analizată doar prin imagistică detaliată și laser.

Ipoteze glaciare și observații la baza Cordillerei

Un aspect fascinant al activităților din această perioadă a fost utilizarea camerei telescopice RMI (Remote Micro-Imager) a instrumentului ChemCam pentru a studia baza martorului de eroziune (butte) numit „Cordillera”. Imaginile de înaltă rezoluție au vizat straturile sedimentare și zonele unde bolovani mari par să se desprindă și să se rostogolească pe pante.

O observație deosebit de interesantă a fost făcută pe Sol 4945. Analizând distribuția pietrelor mari pe pantele de la baza Cordillerei, oamenii de știință au emis ipoteza că procesele legate de gheață ar fi putut juca un rol în modelarea acestui relief. Deși Marte este astăzi un deșert înghețat, prezența gheții în trecutul său geologic și modul în care aceasta a influențat transportul materialelor rămâne un subiect central de cercetare pentru misiunea MSL (Mars Science Laboratory).

Monitorizarea atmosferei și căutarea meteoritului

Pe lângă geologie, Curiosity este și o stație meteorologică activă. În fiecare zi, roverul alocă timp pentru a filma „diavolii de praf” și pentru a monitoriza opacitatea atmosferei (măsurătoarea „tau”). Aceste date ajută cercetătorii să înțeleagă ciclul prafului pe Marte, care are un impact direct asupra climatului planetei. Pe Sol 4945, roverul a efectuat și o observație atmosferică prelungită cu instrumentul APXS, durând câteva ore pe parcursul nopții, pentru a măsura variațiile gazelor din atmosferă.

Ultima etapă a săptămânii a inclus o deplasare de 17 metri către un obiect misterios: un bolovan mare și întunecat vizibil în depărtare. Echipa suspectează că acesta ar putea fi un meteorit, având în vedere aspectul său distinct față de rocile locale. Dacă se confirmă, acesta ar fi unul dintre numeroșii meteoriți metalici sau pietroși găsiți de Curiosity pe parcursul călătoriei sale de peste un deceniu, oferind date despre rata de impact și conservarea materialelor pe suprafața marțiană.