UE critică Serbia pentru apelul la ajutorul Rusiei contra incendiilor

Tensiunile diplomatice dintre Bruxelles și Belgrad au atins un nou prag critic în contextul dezastrelor naturale care afectează regiunea Balcanilor. În timp ce Serbia se confruntă cu incendii de vegetație devastatoare de aproape o lună, autoritățile de la Belgrad au ales să ignore instrumentele de asistență oferite de Uniunea Europeană, preferând să apeleze la sprijinul logistic al Federației Ruse. Această mișcare a stârnit reacții prompte din partea Comisiei Europene, care a reamintit Serbiei statutul său de stat candidat și obligațiile morale și politice care decurg din această poziție.

Situația de pe teren rămâne alarmantă. Luka Causic, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului de Interne al Serbiei, a raportat joi existența a 20 de incendii active pe teritoriul țării. Punctul cel mai critic este localizat în rezervația naturală Deliblato Sands, unde flăcările fac ravagii încă de la sfârșitul lunii iulie. Deși Comisia Europeană a furnizat deja imagini satelitare pentru a sprijini eforturile pompierilor locali, Belgradul a considerat că are nevoie de o forță de intervenție aeriană pe care, susține acesta, doar Moscova o poate oferi în parametrii doriți.

Aeronava rusească Il-76 și argumentele tehnice ale Belgradului

Miercuri seară, o aeronavă rusească de tip Emercom Il-76 a aterizat în Serbia pentru a se alătura operațiunilor de stingere a incendiilor. Ministrul sârb de interne, Ivica Dacic, a apărat decizia guvernului său, invocând capacitățile tehnice superioare ale avionului rusesc. Potrivit oficialului sârb, această aeronavă poate lansa până la 42 de tone de apă într-o singură trecere, fiind considerată una dintre cele mai puternice aeronave de stingere a incendiilor operaționale la nivel mondial.

Dacic a subliniat, prin intermediul unei postări pe rețelele sociale, că în cadrul Mecanismului de Protecție Civilă al UE nu ar exista în prezent aeronave cu o asemenea capacitate de transport. Această justificare tehnică pare să fie paravanul sub care Serbia își exercită politica externă multidirecțională, încercând să mențină echilibrul între aspirațiile europene și relația istorică, „frățească”, cu Rusia. Totuși, pentru Bruxelles, alegerea tehnicii rusești în detrimentul solidarității europene este văzută ca un semnal politic negativ.

Reacția fermă a Comisiei Europene și statutul de partener

Comisia Europeană nu a întârziat să reacționeze la prezența activelor rusești pe teritoriul unui stat candidat. Un purtător de cuvânt al Executivului comunitar a declarat pentru BIRN că relațiile cu Rusia și cu regimul condus de Vladimir Putin nu pot fi tratate ca fiind „business as usual” (afaceri ca de obicei), având în vedere contextul geopolitic actual și agresiunea Rusiei în Ucraina. UE a subliniat că dorește să se poată baza pe Serbia ca pe un „partener de încredere”, sugerând că astfel de derapaje către Moscova subminează încrederea reciprocă.

Deși Serbia este membră a Mecanismului de Protecție Civilă al UE încă din anul 2015, aceasta nu a activat oficial cererea de asistență prin acest canal pentru actuala criză a incendiilor. Mecanismul este conceput special pentru situațiile în care amploarea unei urgențe depășește capacitățile de răspuns ale unei țări individuale. UE s-a declarat pregătită să coordoneze imediat asistența din partea partenerilor europeni, însă așteaptă un semnal oficial de la Belgrad, semnal care, până în prezent, a fost înlocuit de zgomotul motoarelor rusești.

Diplomația ambiguă a președintelui Aleksandar Vucic

Președintele sârb Aleksandar Vucic a încercat să tempereze spiritele, adoptând o poziție diplomatică duală. Duminică, acesta a declarat că atât Uniunea Europeană, cât și Rusia au oferit ajutor, dar a susținut inițial că forțele proprii ale Serbiei sunt suficiente. Vucic i-a mulțumit public Ursulei von der Leyen pentru includerea Serbiei pe harta zonelor de risc și pentru monitorizarea situației prin mecanismele europene, asigurând că asistența UE este așteptată „în orice moment” dacă situația o va cere.

Cu toate acestea, contradicția dintre declarațiile sale și sosirea avionului Il-76 este evidentă. În timp ce Vucic afirma că Serbia are „suficiente forțe, expertiză și elicoptere” pentru a gestiona singură criza, Ministerul de Interne finaliza formalitățile pentru primirea sprijinului rusesc. Această strategie de a accepta ajutorul Moscovei în timp ce laudă disponibilitatea Bruxelles-ului este o trăsătură recurentă a politicii externe a Belgradului, care încearcă să extragă beneficii din ambele direcții fără a se angaja total într-o singură tabără.

Solidaritatea rusă și retorica „poporului frate”

Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a profitat de ocazie pentru a-și reafirma influența în regiune. Într-o postare pe platforma X, diplomația rusă a precizat că partea sârbă a apelat la Rusia pe fondul unei situații critice și a amenințărilor tot mai mari la adresa zonelor populate. Mesajul a fost unul puternic ideologizat, menționând că „Rusia sprijină în mod constant poporul sârb frate”.

Această retorică a „frăției” este exact ceea ce îngrijorează oficialii de la Bruxelles. Într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să izoleze Moscova din cauza războiului din Ucraina, Serbia oferă Rusiei o platformă de a se prezenta ca un salvator umanitar în inima Balcanilor. Pentru UE, problema nu este doar capacitatea de apă a unui avion, ci simbolistica politică a cooperării cu un regim sancționat internațional.

Contextul regional și provocările climatice

Incendiile din Serbia nu sunt un fenomen izolat. Întreaga regiune a Balcanilor se confruntă cu un val de căldură extremă și secetă prelungită, care a facilitat izbucnirea a numeroase focare. În Croația vecină, mii de oameni au fost evacuați și mai multe persoane au fost spitalizate din cauza incendiilor care au amenințat orașele de coastă. În acest context regional tensionat, cooperarea transfrontalieră prin mecanismele UE este vitală.

Faptul că Serbia a ales să se bazeze pe imagini satelitare de la UE, dar pe avioane de la ruși, arată o fragmentare a răspunsului la dezastre care ar putea avea consecințe pe termen lung asupra integrării europene a țării. Deși tehnic avionul Il-76 este o resursă impresionantă, dependența de tehnologia rusă în detrimentul integrării în structurile de securitate civilă europene rămâne un punct major de divergență între Belgrad și Bruxelles.