Acces egal la medicamente în UE: Propunere pentru achiziții comune

Sistemul actual prin care statele membre ale Uniunii Europene achiziționează medicamente inovatoare, aflate sub patent, este marcat de o fragmentare profundă care afectează direct pacienții. În prezent, Europa plătește pentru tratamentele de ultimă generație prin intermediul a 27 de negocieri naționale necoordonate. Această abordare generează întârzieri masive în accesul la tratament, externalități negative de preț între țări și o poziție de negociere slabă în raport cu marile companii farmaceutice și cu presiunile comerciale venite din Statele Unite, în special în contextul clauzelor de tip „națiunea cea mai favorizată”.

Profesorul Pierre Dubois de la Toulouse School of Economics argumentează că Europa trebuie să își reinventeze modelul de achiziții publice pentru a garanta echitatea. Propunerea centrală vizează trecerea la o negociere unică la nivel european care să stabilească un preț de vânzare cu ridicata (wholesale) unic pentru întreaga Piață Unică, decuplând în același timp suma primită de inovator de contribuția efectivă a fiecărui stat membru.

Eșecul sistemului actual de negocieri fragmentate

În prezent, fiecare țară din UE își negociază propriile prețuri și condiții de rambursare cu producătorii de medicamente. Această fragmentare duce la situații în care pacienții din țările cu venituri mai mici, precum România sau Bulgaria, primesc acces la medicamente noi cu luni sau chiar ani de întârziere față de pacienții din Germania sau Franța. Companiile farmaceutice tind să lanseze produsele mai întâi în piețele unde pot obține prețuri mai mari, temându-se că un preț scăzut acceptat într-o țară mai săracă va fi folosit ca referință în negocierile cu țările bogate.

Acest fenomen, cunoscut sub numele de „referențiere externă a prețurilor” (external reference pricing), creează un cerc vicios. Statele bogate monitorizează prețurile din alte state pentru a cere reduceri, ceea ce determină producătorii să amâne lansarea sau să mențină prețuri artificial de ridicate în piețele mai mici. Rezultatul este o ineficiență sistemică în care puterea de negociere colectivă a celor 450 de milioane de cetățeni europeni este irosită prin diviziune.

O singură negociere pentru o piață unitară

Soluția propusă de Dubois implică transformarea modului în care Comisia Europeană sau un organism dedicat interacționează cu industria farmaceutică. În loc de 27 de discuții separate, ar exista o singură masă a tratativelor. Obiectivul ar fi stabilirea unui preț unic de listă pentru întreaga Uniune Europeană. Acest lucru ar simplifica logistica distribuției și ar elimina stimentele pentru comerțul paralel, care apare atunci când medicamentele sunt cumpărate ieftin dintr-o țară și revândute scump în alta, provocând adesea penurii în țările de origine.

Prin centralizarea cererii, Uniunea Europeană ar dobândi o forță de negociere comparabilă cu cea a Statelor Unite, permițând obținerea unor condiții mai bune de la producători. Mai mult, acest model ar proteja Europa de presiunile comerciale externe. În prezent, SUA exercită presiuni pentru ca țările europene să nu plătească prețuri mult mai mici decât cele americane, însă o entitate europeană unită ar putea rezista mult mai eficient acestor cerințe prin dimensiunea pieței pe care o reprezintă.

Decuplarea plăților și echitatea între state

Elementul inovator al acestei propuneri este mecanismul de finanțare. Deși producătorul primește un preț unic per unitate vândută, costul real suportat de fiecare sistem național de sănătate ar fi diferențiat. Acest lucru s-ar realiza prin transferuri laterale și contribuții naționale ajustate în funcție de Produsul Intern Brut (PIB) și de capacitatea de plată a fiecărui stat.

Practic, o țară precum Germania ar putea contribui mai mult la fondul comun de achiziții, în timp ce o țară cu resurse mai limitate ar plăti o cotă mai mică, deși ambele ar primi medicamentul la același preț de distribuție. Această „solidaritate europeană” ar asigura că inovația este recompensată corect, fără a falimenta sistemele de sănătate din estul sau sudul Europei. Inovatorul rămâne motivat să investească în cercetare deoarece veniturile sale totale sunt garantate la nivelul întregului bloc comunitar.

Eliminarea barierelor comerciale și a întârzierilor

Un beneficiu major al acestui sistem ar fi lansarea simultană a medicamentelor în toate cele 27 de state membre. În momentul în care Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) aprobă un produs, acesta ar putea intra imediat în circuitul de distribuție la nivelul întregii Uniuni, deoarece prețul și condițiile de plată ar fi deja stabilite centralizat. Nu ar mai exista motive comerciale pentru ca o companie să „pedepsească” o piață prin amânarea lansării.

De asemenea, s-ar pune capăt patologiilor comerțului paralel care destabilizează stocurile naționale. Când prețul de wholesale este identic peste tot, nu mai există profit din arbitrajul transfrontalier. Resursele economisite din administrarea acestor procese complexe de monitorizare a prețurilor și de combatere a penuriilor ar putea fi redirecționate către îngrijirea directă a pacienților.

Provocări politice și suveranitatea națională

Implementarea unei astfel de reforme nu este lipsită de obstacole. Sănătatea rămâne, în mare parte, o competență națională conform tratatelor UE. Statele membre sunt adesea reticente în a ceda controlul asupra bugetelor lor de sănătate către Bruxelles. Totuși, criza COVID-19 a demonstrat că achizițiile comune (cum a fost cazul vaccinurilor) pot funcționa și pot aduce beneficii imense în momente critice.

Pentru ca acest model să devină realitate, este nevoie de un consens politic asupra modului în care sunt calculate transferurile între state. Trebuie stabilit un cadru legal transparent care să asigure că nicio țară nu este dezavantajată și că industria farmaceutică continuă să vadă Europa ca pe o destinație atractivă pentru investiții în cercetare și dezvoltare. Reforma propusă de Pierre Dubois nu este doar o schimbare economică, ci un test de solidaritate pentru viitorul proiectului european.