Amnesty International cere Italiei și Albaniei oprirea acordului

Organizația pentru drepturile omului Amnesty International a publicat un raport critic prin care solicită Italiei și Albaniei să înceteze imediat implementarea acordului controversat care permite trimiterea solicitanților de azil și a migranților în centre de detenție offshore pe teritoriul albanez. Potrivit raportului, acest mecanism pune în pericol siguranța, libertatea și drepturile fundamentale ale persoanelor vulnerabile, transformând procesul de azil într-un instrument de descurajare forțată.

Acordul, semnat inițial în 2023 de premierul italian Giorgia Meloni și omologul său albanez Edi Rama, a fost conceput ca o soluție pentru a reduce presiunea migrației asupra coastelor italiene. Cu toate acestea, implementarea sa a fost marcată de numeroase obstacole juridice, costuri exorbitante și incidente violente în interiorul centrelor, ceea ce a atras critici vehemente din partea comunității internaționale și a experților juridici.

Mecanismul de detenție și eșecurile juridice inițiale

Conform schemei inițiale, bărbații adulți proveniți din țări considerate „sigure”, care erau interceptați de paza de coastă italiană în apele internaționale, urmau să fie transferați direct în Albania. Centrele de la Shengjin și Gjader funcționează sub jurisdicție italiană, iar planul prevedea ca cererile de azil să fie procesate într-un regim accelerat de maximum 28 de zile. Această durată este semnificativ mai scurtă decât procesul standard din Italia, care durează de obicei câteva luni, facilitând astfel repatrierea rapidă a celor respinși.

Totuși, instanțele italiene au intervenit rapid. Primele trei grupuri de migranți trimise în Albania au fost returnate în Italia prin ordin judecătoresc. Judecătorii au invocat o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJEU) din 4 octombrie 2024, care stipulează că desemnarea unei țări ca fiind „sigură” trebuie să se aplice întregului său teritoriu național, fără excepții. În martie 2025, în fața acestor blocaje legale, Giorgia Meloni a suspendat planul original, însă guvernul a adoptat ulterior o nouă legislație pentru a permite utilizarea centrului din Gjader ca spațiu de detenție pentru persoanele care au deja ordine de deportare emise.

Impactul uman și incidentele critice din centrele albaneze

Raportul Amnesty International subliniază un bilanț îngrijorător al ultimelor 15 luni. Aproximativ 500 de bărbați au fost transferați forțat în centrul de detenție din Gjader. Documentul arată că între 11 aprilie și 16 mai 2025 au fost înregistrate 42 de incidente critice în acest centru. Printre acestea se numără cel puțin două tentative de spânzurare, un protest violent în urma căruia trei persoane au fost rănite de cioburi de sticlă și numeroase cazuri de auto-vătămare.

Eve Geddie, directoarea Biroului pentru Instituții Europene al Amnesty International, a declarat că detenția offshore are ca scop principal eschivarea de la responsabilitățile internaționale privind azilul. „Detenția offshore vizează în cele din urmă descurajarea și încercarea de a transfera și de a evita atât responsabilitățile de a răspunde persoanelor care migrează, cât și obligația de a oferi azil celor care au nevoie de el. Acordul Italiei cu Albania arată încă o dată costurile inevitabile ale drepturilor omului în acest tip de abordare”, a explicat Geddie.

Lipsa de transparență și obstrucționarea monitorizării

O altă problemă majoră semnalată de organizație este secretomania care înconjoară aceste facilități. Amnesty acuză guvernul italian că a obstrucționat monitorizarea independentă a modului în care este implementat acordul. Executivul de la Roma ar fi limitat supravegherea parlamentară și a ocolit procesele legislative ordinare pentru a menține controlul asupra informațiilor care ies din centrele de detenție.

Deși persoanele deținute în Albania se află sub jurisdicție italiană, distanța fizică față de teritoriul Italiei creează bariere insurmontabile în calea justiției. Accesul la avocați, la instanțe și la alte mecanisme de protecție este sever limitat, ceea ce subminează dreptul fundamental de a solicita azil și de a beneficia de un proces echitabil. Izolarea geografică funcționează, în practică, ca un filtru care reduce șansele migranților de a-și apăra drepturile în fața legii italiene.

Costuri financiare masive și lipsa competiției

Pe lângă problemele de etică și legalitate, proiectul a fost criticat și pentru gestionarea fondurilor publice. O investigație realizată de BIRN (Balkan Investigative Reporting Network) a scos la iveală faptul că bugetul pentru construcția centrelor din Shengjin și Gjader aproape s-a dublat, crescând de la 39,2 milioane de euro la peste 74 de milioane de euro. Mai mult, costul mediu per pat în aceste facilități a ajuns la aproximativ 72.000 de euro, o sumă considerată exorbitantă de experții în politici publice.

Investigația a mai relevat că întreaga procedură de atribuire a contractelor a fost realizată prin negociere directă, fără nicio formă de competiție sau licitație publică transparentă. Această lipsă de rigoare financiară a alimentat speculațiile privind eficiența reală a proiectului, care pare să consume resurse imense pentru a gestiona un număr relativ mic de migranți, în comparație cu fluxurile totale care ajung în Italia.