Croația avertizează Muntenegru: Problemele bilaterale pot bloca aderarea la UE

Relațiile diplomatice dintre Croația și Muntenegru, două foste republici iugoslave, traversează o perioadă de tensiune crescută, în contextul în care Podgorica depune eforturi susținute pentru a deveni cel de-al 28-lea stat membru al Uniunii Europene. Deși Muntenegru este considerat în prezent „favoritul” cursei pentru integrare, având potențialul de a adera până în anul 2028, Zagreb-ul a început să ridice semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea vecinului său de a rezolva problemele istorice și teritoriale rămase deschise după destrămarea Iugoslaviei.

Recent, guvernul croat a trimis o scrisoare oficială prin care avertizează că Bruxelles-ul „nu poate și nu dorește să importe dispute bilaterale”. Acest mesaj clar indică faptul că problemele deschise trebuie soluționate de urgență, astfel încât să nu devină o povară pentru procesul de aderare. Având în vedere că deciziile privind extinderea UE se iau prin unanimitate, Croația deține, de facto, un drept de veto care ar putea bloca parcursul european al Muntenegrului, într-o manieră similară cu blocajul impus de Bulgaria Macedoniei de Nord.

Disputele teritoriale și problema granițelor maritime

Una dintre cele mai spinoase probleme dintre cele două state vizează demarcarea frontierei, în special în zona peninsulei Prevlaka. Această fâșie mică de pământ, situată la intrarea în Golful Kotor, a fost subiectul unor negocieri intense încă de la sfârșitul războaielor iugoslave. Deși în prezent există un regim temporar de monitorizare, absența unui acord definitiv de frontieră reprezintă un obstacol major. Croația insistă ca delimitarea să fie făcută conform principiilor dreptului internațional, în timp ce Muntenegru caută o soluție care să îi asigure controlul asupra apelor teritoriale strategice din golf.

Această dispută nu este doar una simbolică, ci are implicații economice și de securitate. Controlul asupra intrării în Golful Kotor este vital pentru ambele marine militare și pentru industria turismului. Fără o rezoluție clară, Croația ar putea folosi acest capitol pentru a întârzia închiderea negocierilor de aderare, cerând garanții că interesele sale teritoriale sunt respectate pe deplin înainte ca Muntenegru să primească undă verde pentru integrare.

Moștenirea războiului: Persoanele dispărute și plăcile comemorative

Dincolo de granițe, rănile trecutului rămân deschise în ceea ce privește persoanele dispărute în timpul conflictelor din anii '90. Croația solicită în mod repetat acces la arhivele militare și informații despre cetățenii săi care au dispărut în timpul agresiunii asupra orașului Dubrovnik și a zonelor învecinate, unde forțele muntenegrene (pe atunci parte a Iugoslaviei federale) au jucat un rol activ. Lipsa de cooperare deplină în acest domeniu este văzută la Zagreb ca o lipsă de asumare a responsabilității istorice.

Un alt punct de fricțiune recent este legat de plăcile comemorative și onorarea ofițerilor din perioada războiului. Există presiuni constante din partea societății civile și a guvernului croat ca Muntenegru să îl onoreze oficial pe amiralul Vladimir Barović, care s-a sinucis în 1991 după ce a refuzat ordinul de a bombarda orașele de pe coasta croată. Refuzul sau ezitarea autorităților de la Podgorica de a recunoaște astfel de gesturi de integritate morală în detrimentul narativului naționalist este interpretată ca o dovadă a influenței forțelor politice pro-sârbe în guvernul actual.

Proprietatea asupra navei-școală „Jadran”

O dispută care pare minoră la prima vedere, dar care are o încărcătură simbolică imensă, este cea referitoare la nava-școală „Jadran”. Acest velier istoric, construit în anii 1930, a fost staționat în portul Split din Croația înainte de izbucnirea războiului, dar a fost mutat în Muntenegru în timpul conflictului și a rămas acolo de atunci. Croația susține că nava îi aparține de drept, fiind parte a succesiunii activelor militare iugoslave, în timp ce Muntenegru refuză să o returneze, considerând-o parte a patrimoniului său maritim.

Această „bătălie pentru o barcă” a devenit un punct central al retoricii diplomatice. Pentru Croația, returnarea navei „Jadran” ar fi un gest de bunăvoință și o recunoaștere a legalității succesiunii. Pentru Muntenegru, nava este un simbol al continuității sale maritime. Blocajul în această chestiune a dus deja la anularea unor vizite oficiale și la răcirea dialogului între ministerele apărării din cele două țări.

Influența forțelor pro-sârbe și stabilitatea regională

Contextul politic intern din Muntenegru complică și mai mult situația. Ascensiunea forțelor politice pro-sârbe și pro-ruse în cadrul coaliției de guvernare de la Podgorica a stârnit îngrijorare nu doar la Zagreb, ci și la Bruxelles. Croația se teme că un Muntenegru influențat puternic de Belgrad ar putea deveni un „cal troian” în interiorul Uniunii Europene, subminând politicile de securitate și externe ale blocului comunitar.

Președintele Jakov Milatović și premierul Milojko Spajić se află sub o presiune constantă de a echilibra cerințele UE cu presiunile interne ale partenerilor de coaliție care au viziuni divergente asupra istoriei recente și a relațiilor cu vecinii. Dacă Podgorica nu reușește să demonstreze o distanțare clară de retorica naționalistă și o dorință reală de reconciliere cu Croația, drumul spre 2028 ar putea deveni mult mai lung și mai anevoios decât se anticipa inițial.