De la mercenar în Ucraina la asasin plătit pentru clanul Kavac

Povestea lui Aleksandar Dinic, un cetățean sârb în vârstă de 35 de ani, oferă o perspectivă sumbră asupra modului în care traumele războiului și experiența de luptă pot transforma un fost soldat într-un instrument al crimei organizate. Dinic a fost arestat în ianuarie 2026, fiind suspectat de uciderea unui bărbat de 43 de ani la poalele muntelui Avala, la periferia capitalei Belgrad. Victima, Zivko Bakic, era un presupus membru al unui cartel de droguri balcanic și se afla în plin proces pentru traficarea a peste 300 de kilograme de cocaină din America de Sud.

Anchetatorii sârbi susțin că Dinic nu a acționat din motive personale, ci a fost angajat ca asasin de temutul clan Kavac din Muntenegru. Această grupare este implicată de peste un deceniu într-un război sângeros cu rivalii din clanul Skaljari, un conflict care a lăsat în urmă zeci de morți pe tot cuprinsul Europei și nu numai. Pentru Dinic, care păstra un glonț ca suvenir din perioada petrecută pe frontul din estul Ucrainei, trecerea de la tranșee la execuții stradale a fost facilitată de o combinație de instabilitate psihică și nevoi financiare acute.

Războiul sângeros dintre clanurile Kavac și Skaljari

Conflictul în care Dinic a fost atras își are rădăcinile în anul 2015, pornind de la două cartiere ale orașului de coastă Kotor din Muntenegru. Ceea ce a început ca o dispută locală s-a transformat într-un război global după ce 300 de kilograme de cocaină au dispărut dintr-un apartament din Valencia, Spania. Prima victimă a fost Goran Radoman, membru al clanului Skaljari, împușcat într-un garaj din Belgrad. De atunci, vendeta s-a extins în Turcia, Austria, Grecia și Spania.

Procurorii pentru crimă organizată din Belgrad cred că Dinic a fost recrutat special pentru abilitățile sale de luptător. Deși nu avea legături anterioare cu lumea cartelurilor, experiența sa pe câmpul de luptă din Donbas l-a făcut candidatul ideal pentru o lovitură de mare precizie. Clanul Kavac, cunoscut pentru brutalitatea sa, folosește adesea indivizi cu trecut militar pentru a executa ținte dificile, profitând de vulnerabilitatea socială a acestora la întoarcerea din zonele de conflict.

Recomandarea de pe frontul din Ucraina

Conform declarațiilor date în fața anchetatorilor, Dinic a ajuns în contact cu clanul Kavac prin intermediul dealerului său de marijuana. Lucrând la o casă de pariuri și având dificultăți financiare, el a menționat că este în căutarea unei surse suplimentare de venit. Dealerul i-a facilitat o întâlnire cu un membru al clanului, care i-a oferit suma de 100.000 de euro pentru a elimina o țintă specifică.

Dinic nu era un străin pentru autorități, având condamnări anterioare pentru furt și posesie de droguri. Totuși, „cartea sa de vizită” cea mai relevantă a fost prezența pe site-ul ucrainean Myrotvorets, o bază de date care monitorizează persoanele considerate inamici ai securității naționale a Ucrainei. Dinic figura acolo încă din august 2015 ca luptător într-o formațiune armată ilegală din regiunea Luhansk, susținută de Rusia. Această experiență militară i-a oferit sângele rece necesar pentru a planifica asasinatul cu o precizie chirurgicală.

Planificarea asasinatului și execuția cu sânge rece

Ținta lui Dinic, Zivko Bakic, se afla sub arest la domiciliu și purta o brățară electronică de monitorizare. Singura fereastră de oportunitate era ora zilnică de plimbare permisă de autorități. Dinic a petrecut zile întregi studiind rutina victimei în pădurile din suburbia Sopot a Belgradului. Într-o ironie tragică, cu o zi înainte de crimă, mașina lui Dinic a rămas blocată în zăpadă, iar Bakic, fără să știe cine este bărbatul din fața sa, s-a oprit să îl ajute.

A doua zi, în același loc, Dinic nu a mai arătat nicio milă. A descărcat șapte gloanțe dintr-un pistol-mitralieră Heckler & Koch în corpul lui Bakic. După atac, a părăsit locul faptei la volanul mașinii sale, însoțit de câinele său din rasa Husky Siberian, Lana. Această imagine a unui asasin care călătorește cu animalul de companie imediat după o execuție subliniază starea psihică fragmentată a veteranului, care părea să ducă o existență duală între brutalitate extremă și atașament domestic.

Lacunele legislative și trauma veteranilor sârbi

Deși legislația sârbă pedepsește participarea voluntarilor în războaie străine cu închisoare de la șase luni la cinci ani, Dinic nu a fost niciodată pus sub acuzare pentru activitățile sale din Ucraina din 2014. Această impunitate este o problemă sistemică în Serbia, unde, deși există zeci de cazuri deschise sub Articolul 386a din Codul Penal, puține ajung la condamnări efective. Din 2014 până în 2026, au fost inițiate doar 60 de cazuri, în ciuda numărului mare de sârbi care au luptat în Donbas.

Avocații și experții consultați în acest caz subliniază că Dinic suferea cel mai probabil de tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Unul dintre foștii săi avocați a descris experiența acestuia în Ucraina ca fiind un „abator” care i-a distrus personalitatea. La întoarcere, Dinic a devenit un singuratic, schimbând constant locurile de muncă și locuințele, refugiindu-se în consumul zilnic de alcool și droguri. „Nimeni nu se întoarce neschimbat dintr-un loc unde zboară fragmente de corpuri umane în jurul tău”, a declarat un alt veteran sub protecția anonimatului.

Arestarea și regretele unui asasin neplătit

După asasinat, Dinic s-a ascuns într-o casă conspirativă pusă la dispoziție de clanul Kavac. Singurul motiv pentru care ieșea din ascunzătoare era pentru a-și plimba câinele, gest care a dus în cele din urmă la localizarea și arestarea sa de către poliție. În mod surprinzător, Dinic a declarat că nu a primit niciodată cei 100.000 de euro promiși pentru crimă, fiind practic abandonat de cei care l-au angajat.

În timpul interogatoriilor, asasinul a cedat nervos și a început să plângă, nu din cauza crimei comise, ci de grija câinelui său. Această reacție emoțională disproporționată este tipică pentru persoanele cu traume de război nerezolvate, care își proiectează nevoia de afecțiune asupra animalelor. În prezent, Dinic se află în detenție preventivă, așteptând procesul care ar putea să-l trimită după gratii pentru tot restul vieții, în timp ce autoritățile sârbe se confruntă cu realitatea dură a veteranilor transformați în „arme de închiriat” pentru cartelurile de droguri.