Dezinformarea despre vaccinuri circulă prin diaspora. Heidi Larson cere implicarea țărilor de origine

Miza reală este felul în care autoritățile ajung la oameni care locuiesc într-o țară, dar își păstrează sursele de informare din alta. Explicațiile prezentate la seminar mută discuția de la campaniile strict naționale la relațiile de încredere dintre rude, prieteni și comunități. Granița administrativă nu delimitează și spațiul în care oamenii discută despre sănătate.

Țara de origine are un rol în informarea diasporei

Heidi Larson este profesoară la London School of Hygiene & Tropical Medicine și fondatoarea Vaccine Confidence Project. Potrivit Mediafax, ea a vorbit la Amsterdam, într-un seminar pentru presa europeană organizat de Agenția Europeană a Medicamentului, EMA.

Întrebarea adresată de jurnalistul agenției a vizat românii stabiliți în alte state, care continuă să urmărească informații provenite din România. Discuția a inclus responsabilitatea autorităților din țara natală și cooperarea cu instituțiile sanitare din statele de reședință.

Larson a respins ideea că informarea acestor comunități ar reveni exclusiv statului în care trăiesc. În răspunsul redat de Mediafax, cercetătoarea a cerut participarea mai multor țări la comunicarea prin rețelele comunitare.

„Țara gazdă, țara de origine, precum și alte țări, dar în special țara de origine, ar trebui să se implice și să comunice prin aceste rețele”, a declarat Heidi Larson.

Recomandarea privește modul de organizare a comunicării. O campanie destinată numai persoanelor aflate în interiorul granițelor poate rata discuțiile care influențează aceeași comunitate lingvistică în străinătate, explică cercetătoarea, citată de Mediafax.

Pentru România, întrebarea ridicată la seminar pune astfel în discuție publicul către care autoritățile își îndreaptă mesajele. Românii din diaspora pot rămâne conectați la dezbaterile din țară chiar după mulți ani petrecuți în alt stat.

Încrederea dintre rude poate amplifica și mesajele false

Dezinformarea nu urmează o singură direcție, a explicat Larson, potrivit Mediafax. Unele mesaje pleacă din țara de origine către diaspora. Altele apar în comunitățile din străinătate și ajung apoi la rudele rămase acasă.

„Sentimentele pozitive și negative pot traversa granițele în orice direcție”, a explicat Heidi Larson.

Cercetătoarea a ilustrat mecanismul prin exemplul unei persoane stabilite în Statele Unite, care transmite familiei informații despre vaccinuri. Relația personală poate conferi mesajului credibilitate suplimentară, indiferent de corectitudinea lui, relatează Mediafax.

Aici apare dificultatea pentru instituțiile sanitare. Autoritatea unui mesaj nu vine întotdeauna din competența medicală a celui care îl transmite. În explicația lui Larson, apropierea dintre oameni poate cântări mai mult decât comunicarea unei instituții publice.

Exemplele prezentate la seminar au inclus comunități somaleze din Suedia, Regatul Unit și Statele Unite. Potrivit Mediafax, în aceste comunități au circulat temeri despre presupusa asociere dintre vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei, ROR, și autism.

Larson a discutat și despre comunități poloneze din străinătate, între care controversele privind vaccinarea au circulat prin relații familiale și comunitare. Uneori, îndoielile au ajuns inclusiv la persoane care acceptaseră anterior recomandările medicale, scrie agenția.

Elementul comun al acestor exemple este legătura dintre limbă, relații personale și sursele de informare. Distanța geografică nu întrerupe automat nici conversațiile, nici influența lor.

Reacția timpurie contează înainte ca dezinformarea să devină virală

Larson recomandă urmărirea continuă a discuțiilor publice de pe rețelele sociale, inclusiv în limbile comunităților din diaspora, relatează Mediafax. Scopul este identificarea rapidă a informațiilor false și a preocupărilor care încep să se răspândească.

Mesajele înșelătoare pot câștiga vizibilitate într-un timp foarte scurt. Cercetătoarea avertizează că o intervenție instituțională întârziată riscă să aibă un efect mai redus.

Recomandarea sa combină două direcții: depistarea timpurie a temerilor și comunicarea prin persoane care au deja încrederea comunității. Publicarea unei explicații oficiale nu rezolvă, singură, problema felului în care aceasta ajunge la public.

Din această perspectivă, autoritățile trebuie să înțeleagă și cine transmite informația, nu numai ce conține mesajul. Larson insistă asupra identificării surselor pe care oamenii le consideră credibile, potrivit relatării Mediafax.

Abordarea propusă urmărește aceleași relații sociale prin care circulă temerile. Aceste legături pot transmite atât neîncredere, cât și mesaje favorabile vaccinării, după cum arată explicația cercetătoarei despre circulația informațiilor în ambele sensuri.

Mitul despre autism își schimbă argumentele după infirmare

La același seminar, Alexandra Păcurariu, specialistă română în farmacoepidemiologie la EMA, a explicat persistența presupusei legături dintre vaccinuri și autism, relatează Mediafax.

Punctul de plecare a fost un articol științific publicat în 1998, bazat pe cercetarea a numai 12 copii. Articolul sugera o asociere între vaccinul ROR și autism. Ulterior, probleme grave de metodologie și de corectitudine a datelor au dus la retragerea lui din literatura științifică, potrivit agenției.

Retragerea nu a oprit circulația afirmațiilor. „Mitul este asemenea unui zombi care nu moare și continuă să se reinventeze”, a explicat Alexandra Păcurariu.

Specialista a descris schimbarea succesivă a argumentelor. După infirmarea presupusei asocieri cu vaccinul ROR, suspiciunile s-au îndreptat către tiomersal, conservant prezent în anumite vaccinuri. Acesta nu era însă un ingredient al vaccinului ROR, a precizat Păcurariu, citată de Mediafax.

Ulterior, alte teorii au vizat aluminiul utilizat drept adjuvant în unele vaccinuri. Păcurariu a explicat că vaccinul ROR, care folosește virusuri vii atenuate, nu conține adjuvanți pe bază de aluminiu.

Succesiunea descrisă arată problema centrală a combaterii acestui mit: infirmarea unei afirmații nu împiedică apariția unei alte justificări pentru aceeași teamă.

Ce urmărim mai departe

• Dacă autoritățile române vor include explicit diaspora în comunicarea despre vaccinare și vor coopera cu instituțiile sanitare din statele gazdă.
• Dacă instituțiile vor urmări discuțiile publice în limbile comunităților vizate, pentru a identifica devreme temerile și mesajele false.
• Dacă informarea va implica persoane credibile pentru comunități și va răspunde argumentelor prin care teoriile false se reinventează.

Surse

• Mediafax
• Gândul