Femeile din Muntenegru suferă în tăcere de disfuncții sexuale

Deși se estimează că aproape jumătate dintre femei experimentează o formă de disfuncție sexuală pe parcursul vieții, sistemul public de sănătate din Muntenegru nu oferă aproape niciun sprijin real. Mărturiile adunate de Centrul pentru Jurnalism de Investigație din Muntenegru (CIN-CG) pictează o imagine sumbră a unei crize de sănătate ignorate: „Mi s-a spus că trebuie doar să mă relaxez”, „Doctorii nu înțeleg femeile cu probleme sexuale; se concentrează doar pe reproducere”, sau „Am avut impresia că problema mea nu era considerată relevantă din punct de vedere medical”.

Aceste comentarii fac parte dintr-un chestionar anonim la care au răspuns 90 de femei. Dintre acestea, 32 au raportat contacte sexuale dureroase, 51 au menționat lipsa dorinței sexuale, iar 24 s-au plâns de uscăciune vaginală. În ciuda gravității acestor simptome, multe nu au căutat niciodată ajutor medical, convinse că nu vor fi ajutate. Dintre cele 50 care au apelat la medici, doar 10 au declarat că problema lor a fost complet rezolvată. Experții avertizează că Muntenegru, țară candidată la aderarea în Uniunea Europeană, duce o lipsă acută de profesioniști capabili să trateze aceste afecțiuni, fie ele ginecologice, hormonale sau neurologice.

O criză sistemică și lipsa datelor statistice

Conform Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor, cel puțin 40% dintre femeile de vârstă reproductivă suferă de disfuncții sexuale, procentul crescând la două treimi în cazul femeilor aflate la post-menopauză. Mai mult, trei din patru femei vor experimenta dureri în timpul actului sexual cel puțin o dată în viață. Cu toate acestea, în Muntenegru, datele oficiale lipsesc cu desăvârșire. Institutul de Sănătate Publică (IZJCG) nu colectează statistici despre pacienții care raportează disfuncții sexuale, ceea ce face ca problema să rămână invizibilă pentru factorii de decizie.

Aleksandra Vuksanovic Bozaric, ginecolog și profesoară la Facultatea de Medicină din Podgorica, subliniază că ajutorul trebuie să devină disponibil sistematic în cadrul sistemului public. Ea susține că pacientele ar trebui să beneficieze de evaluări diagnostice corecte și, dacă este necesar, să fie direcționate către fizioterapeuți specializați în planșeul pelvin, psihologi sau urologi, totul pe cheltuiala statului. În prezent, barierele financiare și rușinea împiedică multe femei să caute tratament, multe considerând că durerea este o „parte normală” a vieții feminine.

Absența fizioterapiei pelvine și a sexologiei

Una dintre cele mai eficiente terapii pentru durerea sexuală, fizioterapia planșeului pelvin, este aproape inexistentă în sistemul public muntenegrean. Camera Fizioterapeuților din Muntenegru a confirmat că această ramură este încă într-un stadiu incipient de dezvoltare. Această terapie este esențială nu doar pentru disfuncții sexuale, ci și pentru incontinență urinară, reabilitare postnatală și gestionarea menopauzei.

Nevena Miletic Djuric, fizioterapeut specializat din Belgrad, explică faptul că fizioterapia pelvină poate trata cu succes vaginismul (spasm muscular involuntar) și vulvodinia (durerea cronică a vulvei). În țări precum Franța, reabilitarea pelvină postnatală este acoperită 100% de asigurările publice de sănătate, fiind considerată o procedură standard. În schimb, în Muntenegru, femeile sunt lăsate să se descurce singure sau să apeleze la sectorul privat, care este extrem de costisitor.

O altă problemă majoră este lipsa totală a sexologilor — psihoterapeuți specializați în aspectele psihologice ale sexualității. Adriana Pejakovic, psihoterapeut, afirmă că sexualitatea rămâne un subiect tabu, iar formarea specializată în sexologie nu este disponibilă în țară. Femeile sunt adesea forțate să meargă de la un terapeut la altul, sperând să găsească pe cineva cu o abordare multidisciplinară, care însă lipsește la nivel sistemic.

Stigmatizarea menopauzei și barierele hormonale

Pentru femeile în vârstă, situația este și mai dificilă. O respondentă de 70 de ani a declarat că experiențele sexuale ale femeilor în vârstă sunt stigmatizate, societatea considerându-le „ridicole”. Această atitudine duce la o acceptare resemnată a pierderii valorii personale odată cu înaintarea în vârstă. Marija Djurovic, ginecolog și endocrinolog la Centrul Clinic al Muntenegrului, explică faptul că terapia hormonală este esențială pentru ameliorarea uscăciunii vaginale și a infecțiilor recurente cauzate de lipsa estrogenului.

Totuși, în întreaga țară există doar doi ginecologi cu expertiză în endocrinologie. Mai mult, există o rezistență culturală puternică față de hormonii reproductivi, aceștia fiind înconjurați de frică și prejudecăți, spre deosebire de hormonii tiroidieni, care sunt acceptați ca necesari. Deși s-au făcut progrese prin campanii de conștientizare, doar două medicamente pentru simptomele menopauzei sunt compensate de Fondul de Asigurări de Sănătate, restul trebuind cumpărate de paciente.

Trauma, violența obstetrică și presiunea socială

Studiul a scos la iveală și o legătură strânsă între disfuncțiile sexuale și experiențele traumatice. Multe femei au raportat că problemele lor au început după abuzuri sexuale sau hărțuire. Psihologul Aida Perovic avertizează că tinerele sunt adesea presate de parteneri să întrețină relații sexuale înainte de a fi pregătite, ceea ce duce la leziuni genitale grave și traume de durată.

Violența obstetrică este un alt factor declanșator. Aproape un sfert dintre respondente au declarat că problemele lor au apărut după naștere, menționând epiziotomii cusute defectuos care au transformat actul sexual într-o experiență dureroasă timp de ani de zile. Într-o societate patriarhală precum cea din Muntenegru, comunicarea despre sex rămâne limitată, iar femeile sunt adesea învățate să „îndure” durerea ca pe o consecință normală a maternității sau îmbătrânirii. Experții insistă că sănătatea sexuală este o parte integrantă a sănătății generale și că diagnosticul precoce poate salva nu doar relațiile, ci și bunăstarea emoțională a femeilor.