Frank Elderson: Fragmentarea pieței frânează băncile europene

În cadrul unui dialog recent desfășurat la Berlin, Frank Elderson, vicepreședinte al Consiliului de Supraveghere al Băncii Centrale Europene (BCE), a oferit o analiză detaliată asupra stării sistemului bancar european. Deși profitabilitatea și reziliența băncilor din zona euro au atins niveluri record după pandemie, Elderson subliniază că adevărata provocare nu este situația actuală, ci capacitatea acestora de a rămâne competitive într-un context geopolitic din ce în ce mai ostil.

Performanță record și reziliență după criză

Băncile europene traversează o perioadă de redresare remarcabilă. Profitabilitatea acestora a recuperat terenul pierdut în fața instituțiilor financiare din Statele Unite, iar ratele cost-venit în Uniunea Europeană sunt acum superioare celor americane. Un indicator cheie, rata creditelor neperformante (NPL), a scăzut drastic de la 6% în 2015 la doar 2% în prezent. Elderson a subliniat că rentabilitatea capitalului propriu (ROE) s-a stabilizat în jurul valorii de 10%, cel mai înalt nivel de la înființarea Mecanismului Unic de Supraveghere (SSM).

Această soliditate financiară nu este doar o cifră într-un bilanț, ci o garanție a stabilității. Investitorii au început să recunoască acest progres, reducând decalajul de evaluare față de băncile din SUA. Raportul preț/valoare contabilă (price-to-book) pentru băncile europene se apropie acum de 1,5. Elderson argumentează că reziliența și profitabilitatea nu sunt obiective contradictorii, ci se consolidează reciproc, permițând băncilor să finanțeze economia chiar și în perioade de șoc, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei energetice declanșate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Fragmentarea națională: Principalul obstacol

În ciuda succeselor recente, diagnosticul BCE este clar: principala barieră în calea competitivității pe termen lung este fragmentarea pieței de-a lungul frontierelor naționale. În prezent, piața unică bancară este departe de a fi unitară. Aproximativ 80% din împrumuturile acordate de bănci merg către gospodării și firme din propria țară, iar mai puțin de 2% din depozitele bancare sunt deținute în alt stat membru. Mai mult, activitatea de fuziuni transfrontaliere a scăzut semnificativ față de anii de dinaintea crizei financiare.

Această fragmentare limitează capacitatea băncilor de a scala modele de afaceri pan-europene. Fără o scară largă, instituțiile europene sunt dezavantajate în fața competitorilor globali atunci când vine vorba de investiții masive în digitalizare, inteligență artificială (AI) și securitate cibernetică. De asemenea, lipsa integrării reduce eficiența cu care economiile cetățenilor sunt canalizate către investițiile necesare pentru tranziția verde, apărare și alte priorități strategice ale Uniunii.

Nevoia de investiții masive și autonomia strategică

Europa se află într-un moment de cotitură, descris în Germania prin termenul „Zeitenwende”. Într-un mediu geopolitic marcat de vânturi potrivnice atât din est, cât și din vest, consolidarea autonomiei strategice a devenit vitală. Aceasta nu se referă doar la energie sau apărare, ci și la infrastructura financiară și digitală. Analizele BCE indică faptul că UE are nevoie de aproximativ 1,2 trilioane de euro anual, până în 2030, pentru a-și atinge obiectivele verzi, digitale și de apărare.

Finanțarea unei astfel de magnitudini necesită bănci care să poată opera fără obstacole peste granițe, diversificând riscurile la nivelul întregii Uniuni. Elderson insistă că orice discuție serioasă despre competitivitate trebuie să înceapă cu o foaie de parcurs clară pentru finalizarea Uniunii Bancare. Aceasta presupune ca zona euro să funcționeze ca o jurisdicție unică din perspectiva reglementării financiare, unde capitalul și lichiditatea să poată circula liber în cadrul grupurilor bancare transfrontaliere.

Mitul relaxării cerințelor de capital

O temă recurentă în dezbaterile economice este ideea că scăderea cerințelor de capital ar putea stimula creditarea. Totuși, Elderson respinge acest argument, precizând că nu există dovezi ale unui „blocaj al creditării” cauzat de reglementările prudențiale. Cerințele de capital din Europa sunt aliniate cu cadrul Basel și sunt comparabile cu cele din alte jurisdicții majore. Din contră, datele arată că băncile cu poziții solide de capital au crescut creditarea către economia reală mai mult decât cele cu capital redus în timpul crizelor recente.

Provocarea majoră pentru creditare vine din partea cererii, nu a ofertei. Atunci când firmele sunt pesimiste cu privire la viitor, scăderea costului creditului cu câteva puncte de bază nu va genera un val de investiții. Elderson subliniază că revitalizarea creșterii în economia reală este soluția pentru creșterea volumelor de creditare. Reducerea cerințelor prudențiale ar putea fi utilizată de bănci doar pentru a crește plățile către acționari, fără a aduce beneficii reale economiei, riscând în același timp stabilitatea sistemului.

Pași concreți către Uniunea Bancară și EDIS

Pentru a depăși impasul politic, Elderson propune pași concreți către stabilirea unui sistem european de garantare a depozitelor (EDIS). Acesta ar asigura că siguranța depozitelor este percepută identic în întreaga Uniune, eliminând obstacolele pentru băncile care doresc să se extindă transfrontalier. O soluție intermediară ar putea fi permiterea celor mai mari bănci active internațional să adere primele la un sistem unic de garantare.

În final, Elderson încurajează consolidarea prin fuziuni bine executate. Din perspectiva supravegherii, BCE nu va obstacula eforturile de consolidare, atâta timp cât sunt respectate criteriile de reglementare care asigură formarea unei bănci sigure și sănătoase. Într-o lume fragmentată, Europa trebuie să elimine barierele autoimpuse care generează pierderi economice zilnice și să transforme economiile în investiții productive prin piețe de capital integrate și o uniune bancară completă.