Granița dintre Polonia și Belarus: Cum a devenit pădurea letală

În iarna anului 2021, Katarzyna Czarnota a apelat serviciul de ambulanță pentru trei băieți, cu vârste de 16 sau 17 ani, care petrecuseră zile întregi în pădurea virgină Bialowieza, hrănindu-se cu frunze și bând apă din bălți. Dispecerul a refuzat să trimită echipajul. „Aceștia sunt migranți ilegali. Nu trimit nicio ambulanță”, își amintește ea răspunsul primit. Această scenă ilustrează o realitate cruntă la granița de est a Uniunii Europene, unde moartea a devenit un element birocratic, adesea atribuit exclusiv naturii.

Atunci când migranții mor la granița dintre Polonia și Belarus, dosarele oficiale se opresc, de regulă, la cauza fiziologică a decesului: hipotermie, înec sau stop cardiac. Însă acești termeni, în limbajul cotidian, transformă râul sau frigul în vinovați, „mai degrabă decât persoana care a lăsat pe cineva acolo”, explică Czarnota, care a condus cercetările privind această frontieră pentru Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului între 2021 și 2024. Hipotermia descrie cum a murit o persoană, dar nu explică de ce a fost expusă unor condiții letale în primul rând.

Arhitectura legală și zona morții

Un nou raport intitulat „The Death Zone – The Making of a Lethal Pushback Regime Across the Polish–Belarusian Borderlands”, publicat pe 8 septembrie de agenția de investigații Border Forensics, împreună cu proiectele de cercetare Circumference of Violence și Infrastructuring Nature, încearcă să ofere răspunsuri. Utilizând mărturii, date medicale, cercetări de teren, hărți și analize geostatistice, cercetătorii au examinat 102 decese documentate și 214 rapoarte fragmentare despre posibile dispariții.

Acuzația lor centrală este una gravă: politicile, infrastructura și practicile forțelor de ordine de pe ambele părți ale frontierei au „expus cu bună știință” migranții la condiții de mediu care s-au dovedit deja a fi letale. Metoda folosită provine din arhitectura legală (forensic architecture), un domeniu dezvoltat la Goldsmiths, Universitatea din Londra, unde arhitectul Eyal Weizman a pionierat în 2010 utilizarea imaginilor satelitare, a modelelor 3D și a reconstrucției spațiilor pentru a investiga violența statului.

Charles Heller, directorul de cercetare al raportului, explică faptul că spațiul permite vizualizarea modului în care vătămările separate se acumulează. Migranții care traversează aceste zone experimentează forme combinate de violență, rămânând blocați timp de săptămâni sau luni în cicluri de „push-forwards” (împingeri înainte de către belaruși) și „pushbacks” (respingeri de către polonezi).

Mecanismul violenței mediate de mediu

Raportul urmărește modul în care violența forțelor de ordine este amplificată de infrastructura de frontieră și de ceea ce autorii numesc „vătămare mediată de mediu”. Procesul este unul ciclic și brutal: oamenii sunt bătuți de ofițerii belaruși, uneori de traficanți, și apoi din nou de ofițerii polonezi care îi interceptează și îi resping. Cei care încearcă să escaladeze gardul de 5,5 metri suferă tăieturi grave sau își rup gleznele și brațele în urma căderilor.

Incapabili să treacă, migranții rămân în zona de frontieră pentru perioade lungi, retrăgându-se tot mai adânc în densa Pădure Bialowieza pentru a evita capturarea. Această retragere îi expune la mlaștini, râuri și temperaturi de iarnă care scad mult sub zero grade. Heller susține că mediul nu este letal din cauza unor condiții naturale inevitabile, ci pentru că este transformat într-un teritoriu al violenței prin legislație, practici de aplicare a legii și infrastructură.

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au modelat modul în care expunerea la frig se acumulează pe măsură ce oamenii rămân blocați și au corelat aceste date cu locațiile apelurilor de urgență. Totuși, o hartă nu poate explica singură de ce au murit oamenii. De aceea, metodele clasice de cercetare, precum interviurile și statisticile, rămân esențiale în această „contra-investigație”.

Dispersarea responsabilității și cadrul legal

Atunci când un cadavru este găsit în Polonia, procurorii deschid automat o anchetă, dar cazurile de la frontieră tind să fie clasate rapid. Prima anchetă privind decesele de lângă granița cu Belarus a acoperit cadavrele găsite din toamna anului 2021 până la sfârșitul anului 2022. Din 12 decese examinate, 11 au fost clasate. Motivul, conform lui Czarnota, este că acestea sunt investigate ca posibile omoruri din culpă, un cadru care caută un act direct și un autor direct.

Violența la frontieră operează însă indirect. Vătămarea poate fi separată spațial și temporal de acțiunile care au produs-o – de exemplu, atunci când cineva este respins într-o mlaștină sau când accesul la asistență medicală este blocat efectiv. Raportul subliniază cuvântul „cu bună știință”. Deși nu se afirmă că statul polonez a creat deliberat un sistem pentru a cauza decese, consecințele politicii de respingere erau deja cunoscute din 2021, și totuși politica nu s-a schimbat, devenind chiar mai aspră.

Donald Tusk a făcut campanie în 2023 promițând încetarea încălcărilor drepturilor la frontieră. Odată ajuns la putere, guvernul său a menținut regulile introduse de predecesori, care permit Gărzii de Frontieră să returneze persoanele direct la linia de demarcație. În martie 2025, guvernul a suspendat temporar dreptul de a solicita azil pentru persoanele care vin din Belarus, creând ceea ce activiștii numesc o „zonă ascunsă de violență”.

Reacția autorităților și contextul geopolitic

Ministerul de Interne al Poloniei a respins categoric concluziile raportului, afirmând că acesta „distorsionează imaginea” și ignoră „atacul hibrid” orchestrat de Minsk în cooperare cu Moscova. Autoritățile poloneze susțin că responsabilitatea aparține exclusiv regimurilor din Rusia și Belarus, care au creat criza prin eliberarea de vize și organizarea de zboruri către Minsk pentru a destabiliza UE ca represalii la sancțiuni.

Ministerul a citat investiții de aproape 3 miliarde de zloți (686 milioane euro) în bariere și a raportat o scădere cu 98% a tentativelor de trecere ilegală în 2025 față de anul precedent. De asemenea, oficialii susțin că migranții au primit ajutor umanitar și medical, acuzând autorii raportului că ignoră datele de salvare ale Gărzii de Frontieră. Totuși, Polonia nu publică un număr oficial al deceselor, cele mai complete înregistrări fiind compilate de grupurile societății civile.

Raportul se încheie cu povestea lui Mahlet Kassa, care a murit în pădure în februarie 2023. Familia ei consideră cazul deschis, deși nicio acțiune oficială nu a fost întreprinsă. Pentru cercetători, acest sistem este conceput să protejeze actorii statali împotriva răspunderii, dispersând vina asupra naturii sau asupra migranților înșiși.