Gropi de gunoi marine: Poluarea sufocă mările Greciei

În spatele imaginii idilice a apelor de cristal care atrag anual milioane de turiști, fundul mărilor Ionică și Egee din Grecia se sufocă sub concentrații tot mai mari de deșeuri, în special plastic. Această realitate alarmantă este documentată tot mai des de scafandri, fotografi și organizații de mediu, care avertizează că ecosistemul marin elen se află într-un punct critic. Deși Grecia depinde masiv de turismul estival, gestionarea deșeurilor în zonele de coastă rămâne o provocare majoră, cu consecințe pe termen lung asupra biodiversității și sănătății publice.

Realitatea crudă din adâncurile insulei Corfu

Un exemplu elocvent al acestei crize este experiența lui Giorgos Kontarinis, un fotoreporter în vârstă de 59 de ani de la agenția elenă Eurokinissi. În timpul vizitei sale anuale pe insula Corfu, acesta a documentat o situație revoltătoare. Anul trecut, în largul satului Imerolia, situat în partea de nord a insulei, Kontarinis a fotografiat pe fundul mării obiecte care nu au nicio legătură cu mediul marin: șezlonguri, o hidrobicicletă și diverse alte resturi voluminoase.

Reîntors în același loc în acest an, fotograful a sperat că autoritățile sau voluntarii au intervenit. „M-am dus să înot în locul unde găsisem gunoaiele vara trecută, vrând să văd dacă cineva s-a deranjat să le ridice”, a declarat el. Șocul a fost total când a descoperit că peisajul subacvatic era identic. Această inacțiune subliniază o problemă sistemică în Grecia: deșeurile care nu sunt vizibile de la suprafață sunt adesea ignorate, fiind lăsate să se degradeze lent și să polueze mediul înconjurător timp de decenii.

Conceptul de „gropi de gunoi marine”

Termenul de „gropi de gunoi marine” a început să fie utilizat tot mai des de experți pentru a descrie starea actuală a fundului mării. Giorgos Sarelakos, liderul organizației ecologiste de voluntari Aegean Rebreath, afirmă că astfel de priveliști devin o normalitate sumbră în stațiunile turistice din întreaga țară. Din 2017, Aegean Rebreath a organizat operațiuni de curățare a fundului mării în peste 60 de zone din Grecia, scoțând la suprafață tone de deșeuri.

Această organizație a fost, de asemenea, inițiatoarea „Rețelei Municipalităților Albastre” (Blue Municipalities Network), prima structură de acest gen compusă din autorități locale dedicate protecției mediului marin. Scopul acestei rețele este de a coordona eforturile de colectare a deșeurilor și de a implementa politici de prevenire a poluării la nivel local. Cu toate acestea, amploarea fenomenului depășește adesea resursele voluntarilor și ale micilor primării, fiind necesară o strategie națională mult mai agresivă.

Dominanța plasticului și impactul microplasticelor

Potrivit profesorului George Papatheodorou, director al Oceanus-Lab din cadrul Departamentului de Geologie al Universității din Patras, plasticul reprezintă cea mai mare parte a deșeurilor găsite pe fundul mării. Aceasta este o veste deosebit de proastă pentru ecosistem, deoarece plasticul nu se biodegradează, ci se fragmentează în microplastice. Aceste particule minuscule sunt ingerate de pești și alte organisme marine, intrând astfel în lanțul alimentar uman.

Cercetările efectuate de Oceanus-Lab arată că poluarea nu este limitată doar la zonele de coastă accesibile turiștilor. Curenții marini transportă deșeurile la adâncimi mari și în zone izolate. Profesorul Papatheodorou avertizează că mari părți ale fundului mării din Grecia rămân „esențialmente neexplorate”, ceea ce înseamnă că dimensiunea reală a dezastrului ecologic ar putea fi mult mai mare decât ceea ce vedem în prezent în zonele de mică adâncime.

Provocările explorării și curățării adâncurilor

Curățarea fundului mării este o sarcină mult mai complexă și mai costisitoare decât ecologizarea unei plaje. Necesită scafandri profesioniști, echipamente specializate de ridicare și o logistică riguroasă pentru transportul și reciclarea deșeurilor recuperate. În multe cazuri, obiectele mari, precum hidrobicicletele sau anvelopele de camion, sunt parțial îngropate în sedimente, făcând extracția lor riscantă pentru flora și fauna locală care a început să crească pe ele.

Mai mult, există o lipsă de date centralizate. Deși inițiative precum cele ale Aegean Rebreath oferă date valoroase, Grecia nu dispune încă de o hartă completă a zonelor critice de poluare subacvatică. Fără o monitorizare constantă și fără investiții în tehnologii de explorare subacvatică, eforturile de curățare rămân punctuale și insuficiente în fața fluxului constant de noi deșeuri care ajung în mare în fiecare sezon turistic.

Contextul geopolitic și legislativ european

Grecia, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să respecte Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, care vizează atingerea unei stări ecologice bune a apelor marine. Totuși, implementarea a fost lentă. Incidentele recente, cum ar fi cel din august 2024, când portul Volos a fost inundat de tone de pești morți, sau amenințările la adresa speciilor protejate precum melcii marini giganți și delfinii, pun presiune pe guvernul de la Atena.

Comisia Europeană a monitorizat constant progresele Greciei în gestionarea deșeurilor, însă accentul a fost pus în principal pe gropile de gunoi terestre. Poluarea marină a rămas într-o zonă gri legislativă pentru mult timp. Acum, sub presiunea organizațiilor internaționale și a dovezilor vizuale tot mai greu de ignorat, autoritățile elene sunt forțate să recunoască faptul că „marea nu poate ascunde gunoiul la nesfârșit”.