Incendii devastatoare în Noua Guinee: Emisii record de carbon

Noua Guinee, a doua cea mai mare insulă a lumii, este recunoscută la nivel global pentru biodiversitatea sa extraordinară. Aceasta găzduiește peste o duzină de ecoregiuni distincte, variind de la savane uscate sezonier până la păduri tropicale umede și păduri de mlaștină de joasă altitudine. Cu toate acestea, în lunile septembrie și octombrie 2026, acest peisaj luxuriant a fost transformat într-un infern de fum și flăcări. O secetă severă, alimentată de un fenomen El Niño puternic, a cuprins întreaga insulă, permițând incendiilor provocate de om să se propage necontrolat.

Datele furnizate de satelitul NOAA-20, prin intermediul instrumentului VIIRS (Visible Infrared Imaging Radiometer Suite), au surprins imagini alarmante pe 11 octombrie 2026. Coloane groase de fum au fost observate ridicându-se din partea de sud a insulei, acoperind regiuni vaste și afectând calitatea aerului pentru milioane de locuitori. Această situație a dus la perturbări majore în viața cotidiană, inclusiv anularea zborurilor, închiderea școlilor și emiterea unor avertismente de sănătate publică, oficialii recomandând copiilor și vârstnicilor să poarte măști de protecție.

Impactul fenomenului El Niño asupra ecosistemului

El Niño este un fenomen climatic complex care implică încălzirea neobișnuită a apelor de suprafață în Oceanul Pacific tropical, ceea ce modifică tiparele globale de precipitații. Pentru Noua Guinee, acest lucru se traduce printr-o reducere drastică a ploilor. În mod normal, această regiune este una dintre cele mai umede de pe glob, însă în 2026, precipitațiile au fost aproape inexistente în anumite zone.

Conform Serviciului Național de Meteorologie din Papua Noua Guinee, regiunea Trans-Fly din sudul extrem, dominată de savane și pajiști predispuse la incendii, a înregistrat peste 90 de zile consecutive fără ploaie. Din luna august, precipitațiile în aceste zone au reprezentat doar 5% până la 10% din valorile normale. Această uscăciune extremă a pregătit terenul pentru ca orice scânteie să se transforme rapid într-un incendiu de proporții. Robert Field, cercetător la Institutul Goddard pentru Studii Spațiale al NASA, a explicat că fumul rămâne adesea captiv aproape de suprafață, provocând probleme grave de sănătate, în loc să fie dispersat în straturile superioare ale atmosferei.

Emisii de carbon fără precedent în istoria regiunii

Monitorizarea prin Global Fire Emissions Database (GFED) a scos la iveală cifre îngrijorătoare. Până la data de 19 octombrie 2026, incendiile din Papua Noua Guinee (partea estică a insulei) eliberaseră deja aproape 32 de megatone de carbon în atmosferă. Această valoare depășește orice alt an înregistrat până la acest punct calendaristic. Guido van der Werf, expert în incendii la Universitatea Wageningen, a subliniat că emisiile din 2026 au depășit deja totalul anual din 2015 și sunt pe cale să surclaseze recordul istoric din 1997.

Nici partea indoneziană a insulei (Papua de Vest) nu a fost cruțată. Aici, emisiile de carbon au depășit 35 de megatone, situându-se pe locul al treilea în topul celor mai poluați ani, după 1997 și 2015. Aceste date subliniază gravitatea situației actuale, indicând faptul că schimbările climatice și fenomenele ciclice precum El Niño intensifică vulnerabilitatea pădurilor tropicale, care în mod normal funcționează ca rezervoare de carbon, nu ca surse de emisii.

Factorul uman și noua frontieră a defrișărilor

Deși condițiile climatice au favorizat incendiile, cauza principală a aprinderii acestora rămâne activitatea umană. În Noua Guinee, focul este utilizat în mod tradițional pentru întreținerea pășunilor, curățarea terenurilor agricole, vânătoare și defrișări. În condiții de umiditate normală, aceste arderi sunt controlate. Totuși, sub influența secetei, ele scapă rapid de sub control, transformându-se în incendii de vegetație masive.

Cercetătorii atrag atenția asupra unei schimbări de paradigmă în Indonezia. Yang Chen, cercetător la Universitatea din California, Irvine, a observat că activitatea incendiilor este neobișnuit de ridicată în Papua și Kalimantan, comparativ cu Sumatra. „Papua a devenit noua frontieră a defrișărilor în Indonezia”, a declarat Chen. În ultimele două decenii, suprafețe vaste de pădure primară au fost convertite în plantații industriale de palmier de ulei și celuloză, alături de expansiunea minieră și urbană. Global Forest Watch a raportat că regiunea a pierdut 27.000 de hectare de pădure primară în 2025, aproape dublu față de anul precedent.

Diferențe regionale și perspective de viitor

Interesant este faptul că în Sumatra, o regiune afectată istoric de incendii, activitatea a fost relativ scăzută în 2026. Acest lucru se datorează parțial faptului că multe zone sunt deja dezvoltate și gestionate. Companiile mari care dețin plantații de trestie de zahăr sau palmier dispun de brigăzi private de pompieri pentru a-și proteja activele. În schimb, cele mai grave incendii au loc acum în zonele negestionate sau la marginea pădurilor primare, unde intervenția este dificilă.

Comunitățile locale se confruntă cu penurii de apă și eșecuri ale culturilor agricole, ceea ce pune în pericol securitatea alimentară. Experții estimează că incendiile vor continua să ardă până la sosirea ploilor abundente specifice sezonului umed, așteptate în mod normal la începutul lunii noiembrie. Până atunci, monitorizarea prin satelit rămâne singura metodă eficientă de a evalua amploarea dezastrului și de a coordona eventualele eforturi de asistență umanitară.