Faliment: ce înseamnă, cum se desfășoară și ce pot face creditorii

Ce înseamnă falimentul și cum diferă de insolvență

Insolvența descrie, în esență, situația în care debitorul nu dispune de fondurile necesare pentru plata datoriilor exigibile. Falimentul reprezintă procedura de lichidare, nu simpla existență a unor facturi restante.

O firmă poate traversa o perioadă dificilă fără să intre în faliment. De asemenea, procedura insolvenței poate permite reorganizarea activității, dacă există premise reale pentru redresare.

Reorganizarea urmărește redresarea, iar falimentul urmărește lichidarea patrimoniului și distribuirea sumelor potrivit legii. O procedură poate începe cu reorganizarea și poate continua ulterior prin faliment.

Termen	Ce trebuie să înțeleagă cititorul
Debitor	Persoana sau firma care datorează bani
Creditor	Persoana sau firma care are bani de recuperat
Creanță	Dreptul creditorului de a solicita plata unei sume
Reorganizare	Mecanism de redresare în cadrul procedurii
Faliment	Lichidarea patrimoniului și distribuirea sumelor către creditori

Contextul economic poate explica presiunile asupra firmelor, dar nu stabilește situația juridică a unei societăți. Raportul BNR din mai 2026 indică o creștere a PIB real de 0,7% în 2025.

Același raport consemnează menținerea dobânzii de politică monetară la 6,50%, prin decizia din 15 mai 2026. Aceste repere descriu economia, nu confirmă falimentul unei anumite firme.

Cine conduce procedura și ce se întâmplă cu bunurile

Judecătorul-sindic desemnează un lichidator judiciar atunci când dispune trecerea la faliment. Atribuțiile administratorului judiciar încetează la momentul în care judecătorul stabilește atribuțiile lichidatorului.

Distincția contează pentru partenerii comerciali. Administratorul judiciar și lichidatorul judiciar au atribuții legate de etape diferite ale procedurii.

Potrivit prezentării pentru România de pe Portalul european e-Justiție, administratorul judiciar examinează situația economică și documentele debitorului. El propune continuarea perioadei de observație sau intrarea în procedura simplificată.

Judecătorul stabilește termenul acestui raport, care nu poate depăși 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar. Acesta nu reprezintă un termen general pentru recuperarea datoriilor.

Administratorul analizează și cauzele insolvenței, posibilitatea reorganizării și eventualele indicii privind persoanele cărora le-ar putea reveni răspunderea.

După intrarea în faliment, lichidatorul preia atribuțiile specifice lichidării. În principal, acesta:

• conduce activitatea debitorului în cadrul procedurii;
• inventariază și valorifică bunurile;
• încasează creanțele debitorului și primește plățile datorate acestuia;
• denunță contracte, potrivit regulilor aplicabile;
• încheie tranzacții, cu respectarea condițiilor legale;
• pregătește documentele necesare finalizării procedurii.

Numai lichidatorul judiciar poate dispune de activele debitorului în faliment. O discuție cu fostul administrator al firmei nu înlocuiește verificarea atribuțiilor și a actelor procedurale.

Ce faci dacă ai bani de recuperat de la o firmă în faliment

Primul pas este să stabilești situația exactă a debitorului. O informație despre dificultăți financiare nu echivalează cu o hotărâre de intrare în faliment.

Apoi trebuie să separi valoarea facturilor neplătite de situația lor în procedură. Existența unei facturi nu clarifică, singură, dacă practicianul a admis creanța și în ce cuantum.

Pentru organizarea demersurilor, urmează acești pași:

1. Identifică dosarul și practicianul desemnat. Verifică hotărârile și comunicările relevante din Buletinul Procedurilor de Insolvență, cunoscut ca BPI.
2. Adună documentele justificative. Pregătește contractele, facturile, dovezile livrării sau prestării și evidența plăților parțiale.
3. Verifică termenele din procedură. Urmărește actele dosarului pentru depunerea cererilor și exercitarea drepturilor tale.
4. Controlează situația creanței. Verifică tabelul de creanțe și eventualele hotărâri care modifică înscrierea acesteia.
5. Urmărește rapoartele și distribuirile. Nu confunda recunoașterea datoriei cu plata efectivă.
6. Analizează separat efectele fiscale. Discută cu contabilul sau consultantul fiscal despre tratamentul sumelor neîncasate.

Creditorii participă la procedură prin mecanismele prevăzute de lege. Comitetul creditorilor poate analiza măsurile practicianului și poate propune motivat alte măsuri.

Greșeala frecventă este așteptarea pasivă a unei plăți promise. O altă eroare este presupunerea că toate creanțele beneficiază de același tratament.

Recuperarea depinde de patrimoniul disponibil, de situația creanței și de regulile distribuirii. Intrarea în faliment nu constituie o garanție că fiecare creditor își primește integral banii.

Cum se leagă falimentul clientului de ajustarea TVA

Pentru furnizori, falimentul unui client poate avea și consecințe fiscale. Una dintre probleme privește ajustarea bazei de impozitare pentru operațiuni rămase neîncasate.

Documentul ANAF din 2020 privind o contestație fiscală ilustrează un litigiu legat de articolul 287 litera d) din Codul fiscal. Disputa privea facturi emise în 2007 către o societate afiliată.

Organele de inspecție au considerat ajustarea TVA nejustificată și au stabilit TVA suplimentară. Documentul consemnează și eliminarea creanței din tabel printr-o hotărâre judecătorească.

Societatea contestatoare a susținut că putea ajusta baza de impozitare înainte de închiderea falimentului. Ea a invocat modificarea legislativă intrată în vigoare la 20 ianuarie 2019.

Argumentația sa făcea trimitere la OUG nr. 25/2018 și la Legea nr. 30/2019. Compania contesta și interpretarea legată de intrarea în vigoare a Codului fiscal la 1 ianuarie 2016.

În interpretarea contestatoarei, regula tranzitorie viza intrarea în faliment înainte de 1 ianuarie 2019 și lipsa unei hotărâri de închidere a procedurii.

Argumentele unei societăți dintr-o contestație nu reprezintă automat soluția aplicabilă tuturor contribuabililor. Pentru un caz concret, verifică forma legii aplicabile perioadei și documentele justificative.

Nu trata ajustarea TVA ca pe o consecință automată a unei facturi neplătite. Data intrării în faliment, hotărârile instanței și situația creanței pot deveni elemente centrale ale analizei.

Când se închide falimentul și ce urmează

Portalul european e-Justiție descrie închiderea falimentului prin raportare la aprobarea raportului final de către judecătorul-sindic. Procedura presupune și distribuirea fondurilor sau bunurilor, respectiv depunerea la bancă a fondurilor nereclamate.

După închidere, instanța dispune radierea debitorului din registrele în care acesta figurează înmatriculat. Intrarea în faliment și radierea nu reprezintă, așadar, același moment.

Dacă reorganizarea se transformă în faliment, procedura se închide potrivit regulilor falimentului. Un plan anterior de redresare nu schimbă regulile etapei finale.

Pentru persoana fizică ce desfășoară activități economice, prezentarea europeană indică descărcarea de obligațiile anterioare intrării în faliment, cu excepții.

Bancruta frauduloasă și plățile ori transferurile frauduloase limitează această descărcare. În asemenea situații, descărcarea operează numai în măsura obligațiilor plătite în procedură.

Aceste reguli nu trebuie confundate cu un ghid privind insolvența personală a consumatorilor. Nici răspunderea administratorilor sau situația garanților nu se deduc automat din radierea firmei.

Surse

• BNR — Raport asupra inflației, mai 2026
• ANAF — Decizia nr. 625 din 2020 privind o contestație fiscală