Marte și Roiul Albinelor sub o auroră boreală spectaculoasă

Fenomenele cerești oferă uneori spectacole de o rară frumusețe, însă alinierea surprinsă recent în apropierea localității Lansjärv din Suedia depășește așteptările pasionaților de astronomie. Fotografia zilei publicată de NASA (APOD) ne prezintă o „coincidență cosmică” fascinantă: planeta Marte pare să se fi cuibărit în interiorul celebrului roi stelar al Albinelor (Messier 44), totul desfășurându-se sub cortina vibrantă a unei aurore boreale de o intensitate remarcabilă.

Această compoziție vizuală nu este doar o operă de artă fotografică, ci și o dovadă a dinamismului sistemului nostru solar și a interacțiunii constante dintre Soare și atmosfera terestră. Imaginea, realizată de fotografii Petr Horálek, Josef Kujal și Vojan Höfer, surprinde un moment de liniște cosmică deasupra unui orizont marcat de pădurile de conifere suedeze, în timp ce cerul este „bombardat” de particule energetice solare.

Impactul erupțiilor solare asupra atmosferei terestre

Spectacolul de lumini verzi și violet care domină partea superioară a imaginii are o cauză bine definită: o erupție solară masivă care a avut loc pe data de 10 octombrie 2026. Atunci când Soarele eliberează o ejecție de masă coronală (CME), un nor vast de plasmă și particule încărcate electric este aruncat în spațiu. Când acest flux ajunge la Pământ, interacționează cu magnetosfera planetei noastre, provocând ceea ce astronomii numesc o furtună geomagnetică.

Particulele energetice din erupția solară se ciocnesc cu moleculele de oxigen și azot din atmosfera înaltă a Pământului. În urma acestor coliziuni, moleculele sunt „excitate” sau primesc un surplus de energie. Pentru a reveni la starea lor normală, ele eliberează această energie sub formă de fotoni, creând astfel culorile specifice aurorei. Verdele, cel mai des întâlnit, este rezultatul interacțiunii cu oxigenul la altitudini de aproximativ 100-150 km, în timp ce nuanțele de roșu sau violet apar la altitudini mai mari sau prin interacțiunea cu azotul.

Marte și Roiul Albinelor: O întâlnire simbolică

În centrul atenției, sub vălul aurorei, se află planeta Marte, care la momentul capturii se afla într-o conjuncție vizuală strânsă cu roiul stelar M44, cunoscut popular sub numele de „Roiul Albinelor” sau „Praesepe” (Ieslea). Deși în imagine par a fi vecini apropiați, distanțele reale sunt colosale. Marte se află în interiorul sistemului nostru solar, la câteva zeci sau sute de milioane de kilometri de Pământ, în timp ce Roiul Albinelor se găsește la aproximativ 577 de ani-lumină distanță.

M44 este unul dintre cele mai apropiate roiuri deschise de sistemul nostru solar și conține o populație densă de stele tinere. Observarea planetei Marte în acest context oferă o perspectivă unică asupra profunzimii spațiului. Pentru observatorul de la sol, Marte apare ca un punct luminos cu o tentă roșiatică, contrastând cu punctele albastre-albe ale stelelor tinere din roiul M44.

Semnificația culturală a aurorelor pentru poporul Sámi

Locația fotografiei, Suedia, aduce în discuție și dimensiunea culturală a acestor fenomene. Pentru poporul Sámi, populația indigenă din regiunile arctice ale Suediei, Norvegiei, Finlandei și Rusiei, aurora boreală nu este doar un fenomen fizic. În limba Sámi de Nord, aurora este numită „guovssahasat”, un termen care sugerează sunetul sau lumina care poate fi auzită.

Tradițiile Sámi privesc aurora cu un respect profund, adesea amestecat cu teamă. În vechime, se credea că luminile reprezintă sufletele strămoșilor sau forțe spirituale care nu trebuie provocate. Există superstiții care spun că nu este bine să fluieri sau să strigi la auroră, deoarece aceasta ar putea „coborî” și ar putea răpi persoana respectivă. Această legătură spirituală cu cerul nopții adaugă o notă de mister și profunzime imaginii capturate lângă Lansjärv.

Știința din spatele „Albinelor” stelare

Deși numele roiului sugerează o activitate biologică, „albinele” din M44 sunt de fapt stele aflate în diferite stadii ale evoluției timpurii. Studiul acestui roi a fost esențial pentru astrofizicieni în înțelegerea modului în care stelele își schimbă viteza de rotație pe măsură ce îmbătrânesc.

Cercetările au demonstrat că stelele pierd masă prin intermediul vânturilor stelare, un proces care acționează ca o frână magnetică. Astfel, stelele mai bătrâne tind să se rotească mai lent decât cele tinere. Prin observarea perioadelor de rotație ale stelelor din Roiul Albinelor, omenirea a putut calibra modelele matematice care descriu evoluția stelară, oferindu-ne indicii despre viitorul propriului nostru Soare.