Naționaliștii domină alegerile din Bosnia, pe fondul absenteismului

Rezultatele preliminare ale alegerilor generale din Bosnia și Herțegovina, desfășurate pe 4 octombrie 2026, confirmă menținerea status quo-ului politic într-o țară marcată de diviziuni etnice profunde. Cele trei mari formațiuni naționaliste — Partidul Acțiunii Democratice (SDA), Uniunea Democrată Croată (HDZ BiH) și Alianța Social-Democraților Independenți (SNSD) — au revendicat victoria în taberele lor etnice respective, consolidându-și controlul asupra structurilor de stat, în ciuda criticilor privind corupția și stagnarea economică.

Potrivit analiștilor politici, acest rezultat nu reprezintă o surpriză, ci mai degrabă o confirmare a faptului că sistemul politic bosniac rămâne captiv într-un cadru etno-naționalist din care cetățenii par incapabili să se elibereze. Tanja Topic, analist politic de renume, a explicat pentru BIRN că alegătorii au ales, din nou, să ignore problemele sistemice precum nepotismul și clientelismul în favoarea omogenizării naționale, un fenomen care se repetă la fiecare ciclu electoral.

Hegemonia partidelor etnice tradiționale

În entitatea Federația Bosniei și Herțegovinei, Partidul Acțiunii Democratice (SDA), condus de Bakir Izetbegovic, a reușit să își păstreze poziția de lider în rândul electoratului boșniac (musulman). Deși partidul s-a confruntat cu provocări interne și cu o opoziție tot mai vocală, retorica sa axată pe protejarea intereselor naționale boșniace a rezonat suficient pentru a asigura un număr critic de voturi. Totuși, această victorie este nuanțată de apariția unor noi competitori care au reușit să fragmenteze parțial acest segment electoral.

De cealaltă parte, Uniunea Democrată Croată (HDZ BiH) continuă să domine fără drept de apel scena politică a croaților din Bosnia. Partidul, care pledează constant pentru o mai mare autonomie a croaților și pentru reformarea legii electorale, a beneficiat de o mobilizare disciplinată a electoratului său. Pentru mulți croați bosniaci, HDZ BiH rămâne singura garanție a reprezentării lor într-un stat unde se simt adesea marginalizați de majoritatea boșniacă.

În Republica Srpska, entitatea sârbă a țării, Milorad Dodik și partidul său, SNSD, au obținut un nou succes electoral. Dodik, cunoscut pentru retorica sa secesionistă și relațiile strânse cu Moscova, a reușit să transforme scrutinul într-un referendum pentru supraviețuirea entității sârbe. Victoria sa și a candidatei Zeljka Cvijanovic subliniază reziliența naționalismului sârb în fața presiunilor internaționale și a sancțiunilor occidentale.

Apatia alegătorilor și recordul negativ al prezenței la vot

Cea mai îngrijorătoare cifră a acestor alegeri nu vine din dreptul unui partid, ci din dreptul absenteismului. Comisia Electorală Centrală a raportat o prezență la vot record de scăzută, ceea ce indică o lehamite generalizată față de clasa politică. Mulți cetățeni, în special tinerii, au ales să rămână acasă, considerând că votul lor nu poate produce o schimbare reală într-un sistem bazat pe împărțirea puterii pe criterii etnice stabilite prin Acordul de la Dayton din 1995.

Această apatie este rezultatul direct al deceniilor de promisiuni neonorate. Bosnia și Herțegovina rămâne una dintre cele mai sărace țări din Europa, cu o rată ridicată a șomajului și o emigrare masivă către Uniunea Europeană. Faptul că alegătorii care s-au prezentat la urne au votat tot cu partidele tradiționale sugerează că cei care își doresc schimbarea au abandonat procesul democratic sau au părăsit deja țara.

Corupția și clientelismul ca mecanisme de control

Analista Tanja Topic a subliniat că puterea partidelor naționaliste nu se bazează doar pe ideologie, ci pe un sistem complex de clientelism. „Majoritatea alegătorilor au privit dincolo de corupție, crimă și nepotism”, a observat ea. În Bosnia, accesul la locuri de muncă în sectorul public, la servicii medicale de calitate sau la contracte cu statul este adesea condiționat de apartenența sau loialitatea față de unul dintre partidele aflate la putere.

Acest cerc vicios face ca reformele cerute de Uniunea Europeană să fie extrem de greu de implementat. Liderii politici au puține stimulente pentru a schimba un sistem care le garantează controlul absolut asupra resurselor statului. În loc să se concentreze pe integrarea europeană, campaniile electorale au fost dominate de discursuri instigatoare la ură și de invocarea amenințărilor din partea celorlalte grupuri etnice, o tactică eficientă pentru a distrage atenția de la eșecurile administrative.

Provocările viitoare și stabilitatea regională

Rezultatul acestor alegeri pune sub semnul întrebării viitorul parcurs european al Bosniei. Cu aceiași lideri la cârmă, perspectivele pentru implementarea celor 14 priorități cheie stabilite de Comisia Europeană rămân sumbre. Mai mult, consolidarea poziției lui Milorad Dodik în Republica Srpska ar putea duce la noi tensiuni politice, având în vedere amenințările sale repetate cu retragerea din instituțiile centrale ale statului.

Comunitatea internațională, reprezentată prin Biroul Înaltului Reprezentant (OHR), se află într-o poziție dificilă. Deși au fost introduse modificări tehnice la legea electorală pentru a preveni fraudele, acestea nu au putut contracara mecanismele de influență ale partidelor mari. Stabilitatea Bosniei rămâne fragilă, iar rezultatul de duminică sugerează că țara va continua să navigheze prin crize politice succesive, fără o direcție clară de dezvoltare.