Portul Constanța la răscruce – Trecut, prezent și viitor

Am crescut cu ideea că Portul Constanța e poarta României spre lume. În realitate, în ultimii 30 de ani, am tratat-o mai degrabă ca pe o gară de provincie – mare, ruginită, aglomerată vara, uitată iarna. Abia războiul din Ucraina și un an agricol care se anunță excepțional mi-au arătat cât de vulnerabili suntem fără el și cât de mult am putea câștiga dacă, în sfârșit, îl luăm în serios.

Vreau să vă spun cum văd eu trecutul, prezentul și viitorul acestui port, pentru că din biroul meu de la DayNews, cifrele arată o furtună perfectă, în sens bun și rău.

De la 25 de milioane la sufocare

Înainte de 2022, Constanța trăia liniștit. Un an bun însemna 25 de milioane de tone de cereale manipulate – grâu românesc, porumb de pe Bărăgan, plus ceva tranzit din Ungaria și Serbia. Era recordul nostru istoric și ne lăudam cu el.

Țin minte declarațiile managerilor de atunci: "Suntem la capacitate". Nu eram. Eram doar comozi. Infrastructura feroviară spre port – o singură linie neelectrificată pe alocuri, podul de la Fetești cu restricții, șenalul Dunăre-Marea Neagră dragat la limită. Dar mergea, pentru că nu aveam concurență.

Totul s-a schimbat pe 24 februarie 2022. Când rușii au blocat Odesa, 49 de milioane de tone de cereale ucrainene au rămas fără ieșire. Și atunci am descoperit, cu uimire, că Constanța a devenit, peste noapte, cel mai mare coridor alternativ de export al Ucrainei.

36 de milioane de tone și lecția dependenței

Cifrele prezentului sunt amețitoare și le-am verificat în rapoartele Reuters și ale Autorității Portuare.

În 2023, portul Constanța a spulberat recordul: 36 de milioane de tone de cereale expediate, cu 50% mai mult decât în anul precedent. Din acestea, 14 milioane de tone, adică 40%, au fost ucrainene. În primele șapte luni din 2023, Ucraina a scos 8,1 milioane de tone prin noi, mai mult decât în tot anul 2022.

În total, de la începutul războiului și până în 2025, România a ajutat la exportul a aproape 29 de milioane de tone de cereale ucrainene prin Constanța. Doar în ianuarie-februarie 2024, vorbim de 6,23 milioane de tone în tot anul 2024.

Am fost acolo vara trecută. Mirosul de praf auriu de pe benzile transportoare, muncitori acoperiți de pleavă, silozuri de la Comvex care lucrau non-stop. Managerul Comvex, Viorel Panait, spunea atunci că în august au trecut 2,7 milioane de tone de cereale ucrainene. Guvernul promitea dublarea capacității la 4 milioane de tone pe lună.

Și aici apare prima mare îngrijorare: am devenit indispensabili fără să fim pregătiți. Cezar Gheorghe de la AGRIColumn spunea perfect pentru Reuters:

"Suntem în afara sezonului de recoltare și portul Constanța tot se sufocă"” - Cezar Gheorghe de la AGRIColumn

Portul care abia ducea 25 de milioane a fost forțat să ducă 36.

2026, anul recoltei de 30,5 milioane tone

Prognoza COCERAL din iunie 2026, citată de Ziarul Financiar, este clară: România va avea cea mai bună producție agricolă din ultimii cinci ani – 30,5 milioane de tone de grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui.

Comisia Europeană estimează deja pentru 2025 o producție de porumb de 10,12 milioane de tone, mult peste cele 6 milioane din 2024, plus 2,22 milioane de tone de floarea-soarelui. Pentru 2025, totalul grâu plus porumb ar putea atinge 22,3 milioane de tone, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, datorită ploilor și ninsorilor.

Astfel, în vara lui 2026 vom avea cel mai mare val de cereale românești din istorie suprapus peste fluxul ucrainean care nu are alternativă. Ucraina rămâne unul dintre cei mai mari exportatori mondiali, iar Constanța rămâne singura rută viabilă cât timp Marea Neagră e zonă de război.

Ce se va întâmpla? Prevăd cozi de 20-30 km de camioane la Agigea, exact ca în 2023. Tarif de manipulare care sare de la 12 la 20 de euro/tonă. Fermieri români care își țin grâul în hambare pentru că nu găsesc dană liberă, în timp ce grâul ucrainean, cu costuri logistice subvenționate de UE, are prioritate politică.

Pentru 2026-2030 avem trei scenarii

Scenariul 1 – "Lăsăm piața să decidă" – cel mai probabil, dacă nu se face nimic. Constanța rămâne la 35-36 milioane de tone de capacitate, dar este blocată 4 luni pe an. În 2027, după un an agricol excepțional, fermierii români pierd 100-150 de milioane de euro din deprecierea prețului la poartă. Ucraina își mută treptat o parte din export spre Gdansk și propriile porturi de la Dunăre, dar noi rămânem cu imaginea unui port nesigur. Investițiile private ale Comvex și Chimpex sunt înghițite de lipsa infrastructurii de stat.

Scenariul 2 – "Hub regional asumat". Guvernul finalizează ce a promis: modernizarea căii ferate Constanța – Fetești, dragarea la 7 metri a canalului, dana 80 extinsă pentru cereale, cu capacitate dedicată exportului românesc și ucrainean. Atragem fonduri UE de 500 de milioane euro pentru terminal intermodal. În 2028, Constanța sare la 50 de milioane de tone de cereale, din care 20 de milioane din Ucraina. Devenim Rotterdamul cerealelor la Marea Neagră. Proiectul de extindere a capacității de depozitare de la Dana 80, inaugurat în iunie 2026, e primul pas bun.

Scenariul 3 – "Șocul păcii" – cel mai periculos. Dacă războiul se încheie în 2027 și Odesa se redeschide complet, Constanța pierde brusc 40% din volum. Dacă până atunci nu am investit în facilități de import – containere, LNG, import de îngrășăminte, utilaje – rămânem cu silozuri goale. Portul Constanța trebuie să învețe să importe, nu doar să exporte grâne. Azi, 80% din trafic e export de materie primă. E sinucidere economică.

La final, cred că Portul Constanța este singurul avantaj strategic real al României în următorul deceniu. Nu avem autostradă cap-coadă spre Moldova, dar avem Dunărea. Nu avem industrie grea, dar avem 10 milioane de hectare arabile care în 2026 vor da 30,5 milioane de tone.

Dependența de Ucraina nu e o povară, e o oportunitate istorică să obținem bani europeni pentru infrastructură pe care singuri nu am fi fost în stare să o cerem. Dar dacă ratăm fereastra 2026-2027, când vom avea și recoltă record românească și flux ucrainean maxim, vom rămâne la statutul de gară de provincie cu pretenții de hub.

Viitorul Constanței nu se decide la Constanța. Se decide la București, dacă înțelegem că o tonă de grâu blocată în port înseamnă un vot pierdut la țară.

Surse oficiale:

1. Reuters – Ukraine grain pushes Romanian Constanta port to record volumes in 2023, 36 million tons

2. Reuters – Romania's Black Sea port shipped 8.1 mln tonnes of Ukrainian grain in Jan-July 2023

3. Ziarul Financiar/COCERAL – Cea mai buna productie agricola din ultimii cinci ani 2026, 30,5 mil tone grau, porumb, rapita si floarea soarelui