Proteste masive în Kosovo după condamnarea liderilor UCK la Haga

Piața centrală din Pristina a devenit joi scena unei manifestații de amploare, marcând a 16-a zi consecutivă de proteste împotriva deciziilor recente ale justiției internaționale. Mii de cetățeni kosovari s-au adunat pentru a-și exprima nemulțumirea față de condamnarea în primă instanță a patru figuri emblematice ale luptei pentru independență: Hashim Thaci, Jakup Krasniqi, Kadri Veseli și Rexhep Selimi. Manifestația a coincis în mod simbolic cu cea de-a 29-a aniversare a protestelor studențești din 1997, când albanezii din Kosovo au cerut dreptul de a reveni în școlile publice sub regimul opresiv al lui Slobodan Milosevic.

Protestatarii, mobilizați de mișcarea „Liria ka emer” (Libertatea are un nume), au transmis mesaje dure la adresa tribunalului hibrid de la Haga, acuzând instituția de aplicarea unor standarde duble. Atmosfera a fost una încărcată de emoție, mulți dintre cei prezenți considerând că sentințele nu îi vizează doar pe indivizi, ci întreaga moștenire a Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK), organizația de gherilă care a luptat împotriva forțelor sârbe la sfârșitul anilor '90.

Condamnări dure pentru foștii lideri de stat

Verdictul care a declanșat acest val de furie populară a fost pronunțat la începutul lunii octombrie 2026. Fostul președinte al Kosovo, Hashim Thaci, și fostul președinte al Parlamentului, Jakup Krasniqi, au primit cele mai grele pedepse, fiind condamnați la câte 25 de ani de închisoare. Kadri Veseli, de asemenea fost președinte al legislativului, a primit 18 ani, în timp ce fostul deputat Rexhep Selimi a fost condamnat la 13 ani de detenție. Instanța a dedus din aceste pedepse timpul deja petrecut în arest, aceștia fiind în custodia tribunalului încă din noiembrie 2020.

Judecătorii de la Haga i-au găsit vinovați pe cei patru de responsabilitate individuală și de comandă pentru fapte precum detenție arbitrară, tratamente crude, tortură și crimă. Aceste atrocități ar fi avut loc în perioada aprilie 1998 – iunie 1999, pe teritoriul Kosovo și în nordul Albaniei. Deși instanța a subliniat că procesul nu vizează UCK ca organizație, ci responsabilitatea penală a indivizilor, opinia publică din Kosovo percepe situația ca pe o încercare de a rescrie istoria războiului de eliberare.

Campania „Nu în numele meu” și reacția societății civile

Un element central al protestelor a fost sloganul „Not In My Name” (Nu în numele meu). Această reacție a apărut după ce judecătorul președinte Charles Smith III a rostit formula standard „În numele poporului din Kosovo” în momentul citirii verdictului. Pentru susținătorii UCK, această formulare a fost percepută ca o insultă, considerând că poporul kosovar nu poate accepta o sentință care, în viziunea lor, criminalizează rezistența împotriva agresiunii sârbe.

Ismail Tasholli, reprezentantul mișcării organizatoare, a declarat în fața mulțimii că libertatea nu aparține niciunui partid politic, ci este un bun comun apărat de UCK. El a subliniat că, dacă UCK este atacată prin aceste procese, cetățenii au datoria de a cere o „justiție echitabilă”. Mesajul a fost unul de unitate națională, dincolo de divergențele politice interne din Kosovo, punând accent pe legitimitatea luptei armate din 1998-1999.

Vizita Ursulei von der Leyen și contextul european

Protestul a avut loc într-un moment diplomatic sensibil, suprapunându-se cu vizita oficială la Pristina a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Aflată într-un turneu în Balcanii de Vest, șefa executivului european a încercat să echilibreze balanța între respectarea statului de drept și recunoașterea suferințelor istorice ale kosovarilor. Într-o conferință de presă comună cu premierul Albin Kurti, ea a afirmat categoric că „nimeni nu poate rescrie istoria Kosovo”.

Von der Leyen a reamintit că anul 1999 rămâne gravat în memoria colectivă a Europei ca o perioadă de represiune violentă și criză umanitară provocată de regimul Milosevic. Totuși, ea a apărat integritatea procesului judiciar de la Haga, menționând că hotărârea se referă strict la responsabilitatea individuală a acuzaților. „Rezistența Kosovo nu a fost judecată și trebuie să respectăm memoria tuturor victimelor din toate comunitățile”, a adăugat oficialul european, încercând să calmeze spiritele.

Poziția guvernului Kurti și criticile aduse tribunalului

Premierul Albin Kurti a adoptat o poziție nuanțată, dar critică față de anumite aspecte ale procesului. El a ținut să sublinieze că acuzațiile inițiale extrem de grave, precum traficul de organe (menționat în raportul Dick Marty care a dus la înființarea curții), nu au fost incluse în actul de acuzare final. De asemenea, Kurti a punctat că acuzațiile de crime împotriva umanității și atacuri sistematice împotriva populației civile au fost respinse de judecători.

Cu toate acestea, premierul kosovar a susținut că verdictul conține „erori factuale și istorice” pe care guvernul și apărarea speră să le vadă rectificate în etapa de apel. Kurti a insistat că justiția trebuie nu doar să fie imparțială, ci să fie și percepută ca atare de către cetățeni. Nemulțumirea sa reflectă o frustrare mai largă în Kosovo față de Camerele Specializate, o instituție care, deși face parte din sistemul juridic kosovar, este compusă exclusiv din personal internațional și își are sediul la Haga pentru a asigura protecția martorilor.