Boris Vujčić: Reziliența și integrarea, cheia viitorului bancar

În cadrul celei de-a zecea conferințe anuale a Comitetului European pentru Risc Sistemic (ESRB), Boris Vujčić, vicepreședinte al Băncii Centrale Europene (BCE), a oferit o analiză detaliată asupra stării sistemului bancar european. Marcând 15 ani de la înființarea ESRB, organism creat ca răspuns la criza financiară globală, Vujčić a evidențiat progresele remarcabile făcute în consolidarea bilanțurilor bancare, dar a avertizat că actuala complexitate a regulilor și fragmentarea pieței reprezintă obstacole majore în calea competitivității.

Costurile crizelor și importanța rezilienței financiare

Privind retrospectiv, Vujčić a reamintit audienței motivele pentru care reglementările stricte au fost implementate după 2009. Estimările arată că o criză bancară medie costă economiile avansate aproximativ 7% din PIB în termeni fiscali direcți. Totuși, daunele reale sunt mult mai profunde, afectând producția, ocuparea forței de muncă și investițiile pe termen lung din cauza pierderii încrederii.

Astăzi, băncile europene sunt mult mai solide. Rata mediană a capitalului de rang 1 (Tier 1) s-a dublat, crescând de la 8% în 2009 la peste 16% în prezent. Această soliditate nu este doar o cifră contabilă, ci un avantaj strategic pentru Europa. Un sistem financiar rezilient este o condiție prealabilă pentru o creștere economică sustenabilă, permițând băncilor să continue creditarea chiar și în perioade de stres, așa cum s-a demonstrat în timpul pandemiei de COVID-19.

Simplificarea reglementărilor: O necesitate pentru eficiență

Deși reziliența este crucială, Vujčić a recunoscut că aceasta nu trebuie să vină la pachet cu o complexitate excesivă. În ultimii 15 ani, regulile au devenit tot mai greoaie, generând costuri administrative mari pentru instituțiile financiare. BCE propune acum o simplificare radicală a cadrului de reglementare, fără a compromite siguranța sistemului.

Printre propunerile cheie se numără fuzionarea rezervelor de capital (buffers) în doar două categorii: una fixă (non-releasable) și una eliberabilă în funcție de ciclul economic. De asemenea, se propune simplificarea indicatorului de levier și alinierea cerințelor de rezoluție (MREL și TLAC) pentru a reduce povara raportării. Un punct esențial este crearea unui regim dedicat și mult mai simplu pentru băncile mici și non-complexe, aplicând principiul proporționalității într-un mod mai eficient.

Mitul capitalului versus realitatea creditării

Un argument des întâlnit în industria bancară este acela că cerințele ridicate de capital frânează creditarea economiei reale. Vujčić a demontat parțial această teză, arătând că dovezile academice sunt nuanțate. În timp ce imediat după criza financiară capitalul strâns a limitat creditarea, în contextul actual de profitabilitate ridicată, băncile pot absorbi cerințele de capital prin profituri reținute, fără a reduce oferta de credite.

Datele recente din zona euro confirmă că standardele de creditare mai stricte din ultimii ani au fost cauzate de percepția riscului și de incertitudinea economică, nu de lipsa capitalului. Mai mult, cererea de credite a rămas scăzută, ceea ce sugerează că reducerea cerințelor de capital nu ar duce automat la o creștere a împrumuturilor în contextul macroeconomic actual.

Integrarea transfrontalieră: Motorul competitivității

Adevărata problemă a băncilor europene nu este capitalul, ci lipsa de scară (scale). Piața bancară europeană rămâne profund fragmentată de-a lungul frontierelor naționale. Creditarea transfrontalieră către companiile din zona euro reprezintă doar 16% din total, o cifră mai mică decât creditarea către firme din afara zonei euro (SUA sau Marea Britanie).

Fuziunile și achizițiile au avut loc în principal la nivel domestic, ceea ce limitează beneficiile diversificării. O Uniune Bancară completă, care să includă o schemă europeană de garantare a depozitelor (EDIS), este esențială pentru a crea încrederea necesară integrării. Fără această integrare, băncile europene vor continua să aibă marje de profit mai mici și costuri operaționale mai mari decât rivalii lor americani.

Fragmentarea piețelor de capital și dezavantajul față de SUA

Sectorul bancar european suferă masiv în zona tranzacțiilor pe piețele de capital, unde băncile americane domină autoritar. Cauza principală este fragmentarea juridică și fiscală a celor 27 de state membre. De exemplu, un investitor transfrontalier se confruntă cu 27 de regimuri diferite de impozitare la sursă și cu legi de insolvență divergente.

Finalizarea Uniunii Piețelor de Capital este vitală pentru a permite băncilor să ofere servicii de investiții competitive la nivel global. Fără o armonizare a regulilor fiscale și a procedurilor de faliment, Europa nu va putea concura cu lichiditatea și profunzimea pieței din Statele Unite, lăsând companiile europene dependente de finanțarea bancară tradițională în loc să acceseze resurse variate de capital.