Criza traducerilor: Literatura macedoneană, izolată internațional

Într-o țară mică, cu o populație de sub două milioane de locuitori și o limbă cu circulație restrânsă, literatura depinde fundamental de capacitatea de a fi tradusă. Pentru autorii din Macedonia de Nord, ultimii doi ani au reprezentat o perioadă de izolare culturală forțată. Un program guvernamental esențial, care oferea granturi editurilor străine dispuse să traducă și să publice cărți macedonene, a fost suspendat începând cu anul 2024, lăsând scriitorii fără un instrument vital de promovare externă.

Ministerul Culturii de la Skopje a oferit recent o rază de speranță, declarând pentru BIRN că există o „posibilitate reală” ca programul să fie relansat într-o formă reproiectată spre sfârșitul acestui an. Cu toate acestea, prejudiciul este deja vizibil: numeroase opere de valoare au fost private de șansa de a ajunge la cititorii internaționali în acest interval de timp. În mod tradițional, Ministerul aloca între 16.000 și 65.000 de euro anual pentru acest program, iar în 2024, aproximativ 84.000 de euro au fost distribuiți prin 31 de contracte cu edituri străine înainte de blocaj.

Impactul asupra vizibilității la târgurile internaționale

Absența acestui sprijin financiar nu este doar o problemă de buget, ci una de strategie culturală. Bojan Sazdov, redactor-șef al editurii TRI și președinte al Asociației Editorilor din Macedonia, subliniază că succesul la marile evenimente literare, precum Târgul de Carte de la Frankfurt, este direct afectat. Fără promisiunea unei subvenții care să acopere costurile de traducere, editorii străini sunt mult mai reticenți în a-și asuma riscul financiar de a publica autori necunoscuți pe piețele lor.

„Când există interes pentru traducerea unei cărți macedonene, nu mai putem îndruma editorii către program ca modalitate de obținere a finanțării”, explică Sazdov. Această barieră financiară transformă literatura macedoneană într-o investiție riscantă, reducând șansele ca noile voci literare să treacă granițele Balcanilor.

Literatura pentru copii și succesul în ciuda sistemului

Nika Gavrovska, scriitoare și proprietară a editurii Gavrosh, s-a confruntat direct cu aceste dificultăți. Deși literatura pentru copii din Macedonia de Nord a primit recunoaștere internațională — mai multe titluri, inclusiv cartea sa „Bambino”, fiind selectate în prestigiosul catalog „The White Ravens” al Bibliotecii Internaționale pentru Tineret din München — sprijinul statului a lipsit.

În cazul lui Gavrovska, volumul „Bambino” a fost tradus în chineză doar pentru că editura din China a acceptat să suporte integral costurile. Totuși, ea avertizează că majoritatea autorilor nu au acest noroc. „Pregătim cataloage, atragem interesul editorilor străini, dar apoi ne lovim imediat de un element disfuncțional în tot lanțul”, afirmă ea, subliniind discrepanța dintre talentul scriitorilor și ineficiența birocratică de acasă.

Riscuri majore pentru autorii tineri și debutanți

Pentru scriitorii consacrați, precum Rumena Buzharovska, ale cărei volume „Soțul meu” și „Tony” au fost traduse în numeroase limbi, pierderea programului este frustrantă. Însă pentru autorii tineri, situația este critică. Buzharovska explică faptul că finanțarea este crucială pentru cei care nu și-au construit încă o reputație internațională, deoarece aceștia reprezintă „cel mai mare risc pentru editorii străini și, potențial, o investiție neprofitabilă”.

Fără acest stimulent, există pericolul real ca literatura macedoneană să rămână absentă de pe scena globală. „Dacă editorii străini nu au niciun stimulent din partea statului nostru, s-ar putea să nu ne mai traducă deloc lucrările, iar noi am putea rămâne complet nerecunoscuți”, avertizează scriitoarea.

Deficiențe structurale și promisiuni de reformă

Programul de finanțare, introdus inițial în 2014, a fost marcat de probleme chiar și înainte de suspendare. Scriitorii și editorii reclamă comunicarea dificilă cu Ministerul Culturii, întârzieri la plăți sau chiar neplata unor granturi aprobate. Lidija Dimkovska, o altă voce importantă a literaturii macedonene, povestește cum o traducere în bulgară a volumului său de poezie nu a fost plătită niciodată, iar în cazul unei traduceri în italiană, nici editorul, nici traducătorul nu au primit fondurile promise.

Astfel de eșecuri afectează grav relațiile diplomatice culturale. Fiecare lucrare tradusă funcționează ca un „mic ambasador” al culturii macedonene, iar lipsa de profesionalism a instituțiilor de stat subminează aceste eforturi. În replică, Ministerul Culturii susține că programul a fost revizuit în 2025 și că noile criterii sunt în „faza finală” de elaborare, promițând un mecanism mai fiabil.

Modelul sloven și identitatea națională

Mulți scriitori indică Slovenia ca fiind un exemplu de bune practici. Deși are o populație comparabilă, Slovenia operează prin Agenția Publică a Cărții, oferind sprijin nu doar pentru traducere, ci și pentru tipărire. Dimkovska, care locuiește în Slovenia, a beneficiat de acest sistem pentru traducerile cărții sale „Cod numeric personal” în greacă, urdu și italiană.

Ironia situației din Macedonia de Nord, subliniază Buzharovska, este că politicienii vorbesc constant despre protejarea limbii și identității macedonene, în timp ce elimină instrumentele practice de promovare a acestora. „Ștergerea acestui tip de sprijin este echivalentă cu ștergerea culturii macedonene din lume”, conchide ea. Comunitatea literară așteaptă acum să vadă dacă noile promisiuni guvernamentale se vor concretiza într-o strategie coerentă de export cultural.