Piero Cipollone, BCE: Piața unică și euro digital, piloni de stabilitate

Consolidarea pieței unice europene ca motor de creștere

Într-un context economic marcat de șocuri externe repetate, Piero Cipollone subliniază că principalul avantaj al Europei rămâne Piața Unică Europeană. Cu toate acestea, potențialul acesteia este departe de a fi exploatat la maximum. Cipollone atrage atenția asupra faptului că firmele europene se confruntă în continuare cu bariere semnificative în calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor, ceea ce le împiedică să atingă economiile de scară necesare pentru a concura cu giganții globali din Statele Unite sau China.

Referindu-se la rapoartele recente semnate de Mario Draghi și Enrico Letta, oficialul BCE explică faptul că fragmentarea pieței interne limitează eficiența, în special în sectoarele tehnologiei informației, finanțelor și în industria auto. Eliminarea acestor restricții interne este considerată prioritatea zero înainte de a lua în calcul alte măsuri de stimulare. O piață de 450 de milioane de consumatori înstăriți ar trebui să permită apariția unor „campioni europeni” capabili să opereze la un nivel internațional competitiv, însă acest lucru necesită o deschidere reală către fuziuni și achiziții transfrontaliere, decise de firme în conformitate cu legislația UE privind concurența.

Rolul cererii interne și investițiile în Europa

Un alt aspect crucial abordat de Cipollone este cererea internă europeană. Excedentul de cont curent al zonei euro sugerează că există spațiu considerabil pentru creșterea consumului intern fără a crea dezechilibre externe majore. Totuși, lipsa de dinamism a cererii este strâns legată de dificultatea de a investi în Europa. Atunci când expansiunea pe piața europeană este îngreunată de bariere birocratice sau legislative, companiile devin reticente în a-și crește investițiile.

Banca Centrală Europeană joacă un rol fundamental în acest ecosistem prin mandatul său de a menține stabilitatea prețurilor. Stabilitatea macroeconomică reduce incertitudinea și costurile asociate, permițând firmelor să își planifice viitorul pe termen lung. Ratele dobânzilor nominale stabile, derivate dintr-o inflație controlată, reprezintă fundamentul pe care se poate construi o strategie de investiții solidă.

Politica monetară în fața șocurilor de ofertă

Cipollone discută despre riscurile inflației cauzate de creșterea costurilor (cost-push inflation), cum ar fi șocurile petroliere. În astfel de scenarii, creșterea agresivă a ratelor dobânzilor pentru a stabiliza inflația ar putea afecta negativ o creștere economică deja fragilă. Prin urmare, acțiunea politicii monetare trebuie să fie extrem de bine calibrată. Deși băncile centrale nu pot influența direct prețurile materiilor prime energetice, ele au responsabilitatea de a ancora așteptările inflaționiste pe termen mediu la ținta de 2%.

În ceea ce privește atenuarea impactului temporar al șocurilor externe, Cipollone consideră că responsabilitatea revine politicii fiscale. Totuși, el avertizează că măsurile fiscale trebuie să fie temporare, direcționate strict către cei vulnerabili și limitate ca amploare. Experiența arată că subvențiile generalizate sunt costisitoare și pot avea efecte regresive, favorizând adesea membrii mai înstăriți ai societății, fără a rezolva problema structurală: dependența de combustibilii fosili.

Tranziția energetică și productivitatea muncii

Reducerea dependenței de importurile de energie este văzută ca o politică vizionară care ar proteja permanent gospodăriile și firmele europene. Cipollone susține că investițiile în securitatea energetică și în surse regenerabile nu doar că reduc costurile pe termen lung, dar păstrează resursele financiare în interiorul Europei. În prezent, orice creștere a prețului gazelor naturale sau al petrolului reprezintă un transfer de bogăție dinspre Europa către țările producătoare. Prin creșterea ponderii regenerabilelor, aceste resurse pot fi redistribuite intern prin politici fiscale adecvate.

Pe de altă parte, creșterea salariilor reale fără a declanșa o spirală salarii-prețuri depinde fundamental de productivitate. Cipollone subliniază că bunăstarea materială pe termen lung este rezultatul direct al câștigurilor de productivitate. El respinge ideea creșterii competitivității prin scăderea standardelor de siguranță sau prin prelungirea orelor de muncă, pledând în schimb pentru o eficiență sporită prin tehnologie și educație. Sistemul educațional și formarea profesională sunt vitale, mai ales în contextul ascensiunii inteligenței artificiale.

Euro digital: Confidențialitate și modernizare

În finalul interviului, Cipollone clarifică aspectele legate de euro digital, a cărui lansare este preconizată pentru 2029. El subliniază trei puncte esențiale pentru a risipi temerile publicului. În primul rând, euro digital nu va înlocui numerarul, ci îl va completa, oferind o alternativă pentru tranzacțiile online unde cash-ul nu poate fi utilizat. În al doilea rând, funcționalitatea offline a monedei digitale va permite tranzacții directe între indivizi, detaliile fiind cunoscute doar de plătitor și beneficiar.

În al treilea rând, Cipollone asigură că Eurosistemul nu va putea identifica utilizatorii care efectuează plăți. Doar băncile comerciale implicate vor avea acces la date, strict pentru scopuri de combatere a spălării banilor, similar transferurilor bancare actuale, dar cu un nivel de confidențialitate superior. Euro digital este proiectat să ofere cel mai înalt nivel de protecție a vieții private permis de tehnologia actuală, fără a permite băncii centrale să monitorizeze obiceiurile de consum ale cetățenilor.