Frank Elderson (BCE): Protejarea naturii este o investiție în prosperitate

În cadrul unui discurs programatic susținut la COP17, în Erevan, Frank Elderson, membru al Comitetului Executiv al Băncii Centrale Europene (BCE) și vicepreședinte al Consiliului de Supraveghere al BCE, a lansat un apel urgent către comunitatea financiară internațională. Sub tema „Acțiune pentru natură”, Elderson a subliniat că protejarea biodiversității nu este doar o chestiune de etică ecologică, ci o necesitate economică fundamentală pentru asigurarea rezilienței și prosperității pe termen lung.

Elderson a reamintit că, deși comunitatea internațională a adoptat Cadrul Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal în urmă cu patru ani, progresele au rămas limitate, în timp ce degradarea naturii s-a accelerat. Mesajul său central a fost clar: tranziția de la obiective teoretice la implementare practică necesită o schimbare radicală a modului în care percepem investițiile în capitalul natural.

Economia depinde de infrastructura naturală

Elderson a provocat audiența să reconsidere definiția infrastructurii critice. În timp ce drumurile, podurile și rețelele electrice sunt recunoscute universal ca piloni ai economiei moderne, „capitalul natural” este adesea ignorat. Natura furnizează servicii esențiale fără de care mari părți ale economiei nu ar putea funcționa: apa pentru fabrici și ferme, soluri sănătoase pentru sistemele alimentare, păduri care reglează inundațiile și oceane care absorb căldura și carbonul.

Conform datelor Băncii Mondiale, aproximativ jumătate din PIB-ul global depinde de biodiversitate și de serviciile ecosistemice. Analizele proprii ale BCE relevă o realitate și mai frapantă pentru Europa: 72% dintre companiile din zona euro depind de cel puțin un serviciu ecosistemic. Mai mult, 75% din totalul împrumuturilor acordate companiilor din zona euro sunt direcționate către firme cu o dependență ridicată de natură. Elderson a avertizat că epuizarea capitalului natural este confundată în mod eronat cu prosperitatea economică, deoarece contabilitatea tradițională ignoră degradarea solului sau a resurselor de apă.

Criza apei: O amenințare directă la adresa producției

Apa a fost oferită ca cel mai elocvent exemplu al eșecului de a contabiliza capitalul natural. Elderson a subliniat că o economie nu poate „negocia cu un râu secat”. Secetele extreme din Europa, care au afectat fluvii precum Rinul, Loara, Padul și Dunărea, au forțat deja oprirea unor centrale nucleare și au perturbat lanțurile de aprovizionare. Cercetările realizate de BCE în colaborare cu London School of Economics și Oxford University indică faptul că o secetă severă (care apare o dată la 100 de ani) ar putea pune în pericol până la 24% din producția economică a zonei euro.

Problema apei are trei dimensiuni critice: prea puțină (secetă), prea multă (inundații) și prea murdară (poluare). Inundațiile amenință 12% din producția economică a zonei euro din cauza protecției insuficiente. În ceea ce privește poluarea, substanțele chimice persistente (PFAS) reprezintă un cost uriaș. Comisia Europeană estimează că, dacă poluarea cu PFAS continuă în ritmul actual până în 2050, costurile sociale ar putea ajunge la 440 de miliarde de euro, iar tratarea apei poluate ar putea depăși 1 trilion de euro.

Natura ca primă linie de apărare împotriva schimbărilor climatice

Elderson a explicat că criza climatică și cea a biodiversității sunt inseparabile. Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid, cu o creștere a temperaturii de 0,56 grade Celsius pe deceniu începând cu anii '90. În acest context, ecosistemele sănătoase funcționează ca amortizoare de șoc. Oceanele, de exemplu, au absorbit 90% din excesul de căldură și 30% din emisiile de dioxid de carbon.

Totuși, aceste limite planetare sunt deja încălcate. Șapte din cele nouă limite planetare au fost depășite, ceea ce înseamnă că omenirea consumă „tampoanele” care ne protejează de șocurile economice exact în momentul în care aceste șocuri devin mai intense. Elderson a respins ideea că protejarea naturii ar dăuna competitivității, afirmând că securitatea economică depinde direct de securitatea ecologică.

Rolul băncilor centrale și al supravegherii financiare

Pentru BCE și autoritățile de supraveghere, riscurile legate de natură au devenit o parte integrantă a mandatului lor. Deoarece degradarea naturii afectează stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară, BCE așteaptă acum ca băncile să identifice și să gestioneze riscurile legate de biodiversitate la fel ca pe cele climatice. Elderson a precizat că BCE nu devine un „creator de politici de mediu”, ci este un „receptor de politici”, deoarece consecințele degradării naturii afectează direct stabilitatea prețurilor prin creșterea costurilor alimentelor și perturbarea producției.

Cooperarea internațională prin rețele precum Network for Greening the Financial System (NGFS) este esențială. NGFS reunește 152 de bănci centrale și autorități de supraveghere care colaborează pentru a dezvolta metodologii comune de evaluare a riscurilor. Elderson a concluzionat că investițiile în restaurarea naturii trebuie să fie masive și urgente, deoarece cu cât întârziem mai mult, cu atât costurile de reconstrucție și adaptare vor fi mai mari.