Griffin-1 a finalizat testele NASA pentru misiunea lunară

Modulul de aterizare lunară Griffin-1, o piesă centrală a noii ere a explorării spațiale comerciale, a marcat o etapă crucială în drumul său către Lună. La sfârșitul lunii septembrie 2026, nava spațială dezvoltată de Voyager Technologies a finalizat aproape trei luni de teste intensive de mediu în cadrul prestigiosului Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA, situat în California de Sud. Aceste simulări complexe au avut rolul de a demonstra că vehiculul este capabil să supraviețuiască condițiilor extreme din timpul lansării, al tranzitului prin spațiul cosmic și al aselenizării pe suprafața lunară.

Succesul acestor teste reprezintă un semnal verde pentru misiunea care urmează să transporte încărcături vitale către Polul Sud al Lunii, o regiune de interes strategic major pentru viitoarele baze umane. Griffin-1 face parte din inițiativa CLPS (Commercial Lunar Payload Services) a NASA, un program prin care agenția spațială americană colaborează cu sectorul privat pentru a accelera transportul de echipamente științifice și tehnologice pe Lună.

Simularea condițiilor extreme în simulatorul istoric de 25 de picioare

Ultima și cea mai dificilă probă pentru Griffin-1 a avut loc în celebrul „25-Foot Space Simulator” de la JPL. Această cameră de vid termic este inclusă în Registrul Național al Locurilor Istorice din Statele Unite, având un rol legendar în testarea misiunilor care au definit istoria explorării spațiale, precum Ranger, Surveyor, Mariner și celebrele sonde Voyager. Pe 31 august 2026, inginerii au utilizat o macara specială pentru a poziționa modulul în interiorul acestei camere impunătoare.

În interiorul simulatorului, Griffin-1 a fost supus unor variații termice brutale, menite să reproducă mediul ostil al spațiului. Nava a fost „coaptă” la temperaturi de până la 75 de grade Celsius (167 grade Fahrenheit) și apoi înghețată la temperaturi extrem de scăzute, de minus 100 de grade Celsius (minus 148 grade Fahrenheit). Aceste cicluri termice sunt esențiale pentru a verifica integritatea structurală a componentelor electronice și a materialelor compozite, asigurându-se că nicio piesă nu va ceda sub stresul dilatării și contractării termice în timpul misiunii reale.

Teste acustice și de vibrații pentru rezistența la lansare

Înainte de a ajunge în camera de vid, Griffin-1 a trebuit să demonstreze că poate supraviețui „zgomotului” și forțelor mecanice generate de o rachetă SpaceX Falcon Heavy. Pe 12 august, modulul a fost înconjurat de o rețea de microfoane într-o cameră acustică sigilată. Aici, goarne gigantice alimentate cu azot gazos comprimat au bombardat nava cu un nivel de zgomot de până la 153 de decibeli, simulând urletul asurzitor al motoarelor rachetei la decolare.

Ulterior, nava a fost supusă testelor pe „masa de vibrații” (shaker table). Sute de senzori au monitorizat fiecare milimetru al structurii în timp ce masa a zguduit modulul în trei direcții diferite, cu o intensitate crescândă. Acest proces simulează forțele G și vibrațiile structurale care apar atunci când racheta străpunge atmosfera terestră. Orice șurub slăbit sau conexiune electrică imperfectă ar fi fost detectată în această etapă critică, garantând că Griffin-1 va ajunge intact pe orbita lunară.

Verificarea compatibilității electromagnetice și a proprietăților de masă

O altă etapă vitală a avut loc în luna iulie, când Griffin-1 a fost plasat într-o cameră anecoidă. Pereții acestei camere sunt tapetați cu spini lungi din spumă, concepuți pentru a absorbi undele sonore și electromagnetice, eliminând orice reflexie. Scopul acestui test a fost verificarea interferențelor electromagnetice (EMI) și a compatibilității electromagnetice (EMC). Inginerii s-au asigurat astfel că semnalele emise de diversele componente electronice ale navei — de la computerele de bord la sistemele de comunicații — nu interferează între ele, ceea ce ar putea duce la defecțiuni critice în timpul zborului.

De asemenea, pe 20 iulie, modulul a fost rotit rapid pe o masă specială pentru a-i măsura proprietățile de masă. Această procedură permite inginerilor să identifice orice oscilație neașteptată (wobble) și să determine centrul de greutate exact al vehiculului. Aceste date sunt fundamentale pentru programarea sistemelor de navigație și control, permițând computerului de bord să știe exact cum să manevreze nava în spațiu și cum să ajusteze motoarele pentru o aselenizare lină.

Misiunea către Craterul Nobile și viitorul programului Moon Base

După finalizarea cu succes a testelor la JPL, Griffin-1 a fost transportat înapoi la facilitatea Voyager Lunar Systems din Pittsburgh pentru asamblarea finală. Modulul este un lander de clasă „infrastructură”, capabil să transporte o sarcină utilă considerabilă. Pentru această misiune, Griffin-1 va livra peste 455 de kilograme (1.100 de livre) de marfă pe suprafața Lunii. Aceasta include 10 încărcături utile provenind din șase țări diferite, demonstrând natura internațională a noii explorări lunare.

Printre cele mai importante încărcături se numără roverul FLIP (FLEX Lunar Innovation Platform) al companiei Astrolab, care a fost simulat în timpul testelor printr-o cutie cu dungi galbene plasată deasupra landerului. Destinația finală este Craterul Nobile, situat lângă Polul Sud lunar, o zonă permanent umbrită unde se crede că există depozite de gheață. Lansarea este programată pentru sfârșitul anului 2026, marcând un pas major în stabilirea unei prezențe umane durabile pe Lună prin programul Moon Base.