Marea Centură de Sargassum a atins niveluri record în 2026

Algele din specia Sargassum, un tip de alge brune plutitoare, și-au schimbat radical aria de răspândire în ultimele decenii. În timp ce prezența lor s-a diminuat în Marea Sargasselor din Atlanticul de Nord, acestea au proliferat exploziv în zona Atlanticului tropical. Această tendință, observată constant începând cu anul 2011, a continuat cu o intensitate alarmantă în 2026. În luna iunie a acestui an, algele au atins vârful anual de abundență de-a lungul unei întinderi vaste de ocean, cunoscută sub numele de Marea Centură de Sargassum a Atlanticului (Great Atlantic Sargassum Belt).

Conform datelor furnizate de oamenii de știință de la Colegiul de Științe Marine al Universității din Florida de Sud (USF), abundența de Sargassum înregistrată în iunie 2026 a transformat acest an în al doilea cel mai prolific din istoria înregistrărilor prin satelit, fiind depășit doar de recordul absolut stabilit în 2025. La nivel regional, situația este și mai gravă: Marea Caraibilor și Golful Americii (Golful Mexic) au atins ambele maxime istorice, conform perspectivelor publicate de USF.

Monitorizarea prin satelit și impactul regional

În iunie 2026, sectoarele de vest și de est ale Mării Caraibilor au înregistrat 3,6, respectiv 9 milioane de tone metrice de alge. În același timp, Golful Americii a raportat o cantitate de 5 milioane de tone metrice, o cifră aproape dublă față de recordul anterior, stabilit tot în 2025. Brian Barnes, cercetător marin la Laboratorul de Oceanografie Optică al USF, subliniază importanța monitorizării constante: „Centura este un fenomen la scară de bazin care poate avea impacturi locale devastatoare în Caraibe și Golf. Observațiile prin satelit sunt singura metodă care captează ambele scări pe o bază zilnică”.

Această monitorizare este esențială pentru comunitățile de coastă, permițându-le să cunoască amploarea curentă a algelor și să se pregătească pentru invaziile iminente. Deși în cantități moderate, în largul oceanului, Sargassum oferă un habitat vital pentru țestoase, nevertebrate, pești și păsări, adăugând oxigen în apă prin fotosinteză, excesul devine o problemă ecologică majoră. Atunci când se acumulează în apropierea țărmului, algele pot sufoca viața marină, iar covorașele care se scufundă distrug recifele de corali și pajiștile de iarbă de mare.

Tehnologia NASA PACE și precizia datelor

Hărțile densității algelor pentru anul 2026 se bazează pe măsurători satelitare avansate care indică fracțiunea din suprafața oceanului acoperită de vegetație. Datele au fost colectate de instrumentul OCI (Ocean Color Instrument) de pe satelitul PACE (Plankton, Aerosol, Cloud, ocean Ecosystem) al NASA, lansat în februarie 2024. Curenții oceanici și vânturile modelează această centură care, în ciuda aspectului fragmentat, se întinde aproape continuu din Africa de Vest până în Golful Mexic.

Chuanmin Hu, oceanograf la USF, explică faptul că, deși curenții au cruțat coasta de vest a Floridei în această vară, aceștia au transportat cantități masive de alge către Florida Keys și coasta de est a statului. Totuși, cea mai mare parte a biomasei este vizibilă în Marea Caraibilor, unde problemele asociate cu inundarea coastelor au fost mult mai severe. Utilizarea satelitului PACE reprezintă un salt tehnologic, oferind o sensibilitate mult mai mare în detectarea algelor față de predecesorii săi, precum instrumentele MODIS de pe sateliții Terra și Aqua.

Evoluția istorică și cauzele proliferării

Analizând datele istorice începând cu martie 2000, se observă o creștere bruscă a biomasei începând cu anul 2011, momentul formării inițiale a centurii. De atunci, cantitatea totală de Sargassum din Atlantic a crescut substanțial, dublându-se aproximativ la fiecare cinci ani. Deși mecanismul exact este încă sub investigație, cercetătorii suspectează o combinație de factori: încălzirea oceanelor, surse multiple de nutrienți (inclusiv scurgerile agricole din marile fluvii) și capacitatea covorașelor mari de alge de a atrage bacterii fixatoare de azot, care furnizează nutrienți suplimentari pentru o creștere accelerată.

În primele patru luni ale anului 2026, s-a observat o creștere rapidă a biomasei, culminând cu vârful din iunie. Deși observațiile ulterioare indică o ușoară scădere în luna iulie, nivelurile rămân periculos de ridicate. Pe plaje, descompunerea algelor eliberează hidrogen sulfurat, un gaz cu miros de ouă clocite, care nu doar că afectează sănătatea ecosistemelor, dar distruge și industria turismului, alungând vizitatorii de pe plajele odinioară idilice.

Avantajele noii generații de sateliți

Satelitul PACE și instrumentul său hiperspectral OCI au declanșat ceea ce Jeremy Werdell, cercetător de proiect la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA, numește „o adevărată renaștere în monitorizarea ecosistemelor acvatice din spațiu”. Capacitatea hiperspectrală permite distingerea algelor Sargassum de alte tipuri de alge plutitoare, cum ar fi Trichodesmium, fără ambiguitate. Această precizie este crucială pentru interpretarea corectă a imaginilor satelitare și pentru prognozele pe termen scurt.

În plus, sensibilitatea ridicată a OCI permite monitorizarea eficientă chiar și în lunile de iarnă, când lumina solară este mai slabă, ajutând cercetătorii să înțeleagă mai bine ciclul de viață anual al acestor alge. Integrarea acestor date în Sistemul de Supraveghere a Sargassum-ului (SaWS) oferă autorităților locale instrumente mai bune pentru gestionarea crizelor ecologice și economice provocate de aceste „maree brune”.