NASA a descoperit un crater lunar uriaș, format o dată la un secol

Cercetătorii de la NASA au anunțat descoperirea unui crater de dimensiuni impresionante pe suprafața Lunii, un eveniment catalogat drept „o dată la un secol”. Descoperirea a fost făcută de echipa misiunii Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), care monitorizează satelitul nostru natural de peste 17 ani. Craterul, numit oficial McGetchin, a fost identificat în urma unei analize de rutină a datelor colectate de camerele de înaltă rezoluție ale sondei, dezvăluind forța incredibilă cu care obiectele spațiale lovesc corpurile cerești lipsite de atmosferă.

O descoperire accidentală cu implicații majore

Totul a început ca o verificare de rutină a calității datelor. Robert Wagner, un specialist în procesarea imaginilor de la Intuitive Machines care lucrează cu sistemul de camere LROC (Lunar Reconnaissance Orbiter Camera), scana o hartă gigantică a Lunii pe ecranul computerului său. Atenția i-a fost atrasă de un punct luminos neobișnuit de mare, înconjurat de un halou întunecat. Acest contrast vizual sugera că materialul de la suprafață fusese agitat violent de un impact recent.

„M-am oprit pur și simplu, am lăsat totul deoparte și am început să cercetez ce era acel punct”, a declarat Wagner. Comparând imaginile „înainte” și „după” ale aceleiași regiuni, Wagner a realizat că a dat peste cel mai mare crater nou format descoperit vreodată în sistemul solar prin observație directă. Studiul detaliat al acestei descoperiri a fost publicat recent în revista Science Advances, subliniind importanța monitorizării continue a Lunii pe măsură ce agenția spațială americană se pregătește pentru o prezență umană susținută prin programul Artemis.

Dimensiunile impresionante ale craterului McGetchin

Craterul a primit numele McGetchin, în onoarea lui Tom McGetchin, un pionier în domeniul științelor lunare. Conform datelor NASA, acesta s-a format pe marginea estică a Lunii undeva între 11 aprilie și 22 mai 2024. Impactul a fost cauzat de o cometă sau un asteroid cu dimensiuni estimate între o clădire cu trei și șase etaje. Forța coliziunii a lăsat în urmă o groapă cu un diametru de 222 de metri (728 picioare), ceea ce echivalează cu lungimea a două terenuri de fotbal american.

Adâncimea craterului este, de asemenea, remarcabilă: 43 de metri (141 picioare). Pentru a oferi o perspectivă vizuală, cercetătorii explică faptul că în interiorul craterului ar putea fi stivuite vertical trei autobuze școlare. Oamenii de știință estimează că un impact de o asemenea magnitudine are loc pe Lună aproximativ o dată la un secol sau chiar mai rar, ceea ce face ca detectarea sa în timp real să fie un succes științific extraordinar.

Luna sub bombardament constant

De mai bine de 17 ani, sonda LRO orbitează Luna, utilizând șapte instrumente sofisticate pentru a cartografia topografia, compoziția suprafeței, temperatura și mediul de radiații. Echipa misiunii a identificat până în prezent cel puțin 1.000 de cratere noi și a marcat peste 100.000 de alte modificări ale suprafeței cauzate de impacturi sau de resturile aruncate în urma acestora. Deoarece Luna nu are o atmosferă care să încetinească sau să ardă rocile spațiale, orice obiect, indiferent de mărime, ajunge să lovească solul.

Majoritatea acestor obiecte sunt mult mai mici decât cel care a creat craterul McGetchin. Cele mai mici cratere pe care LRO le poate distinge au aproximativ 9 metri lățime și sunt create de roci de mărimea unei anvelope de „monster-truck”. Se estimează că aproximativ 140 de astfel de cratere noi apar pe Lună în fiecare an. Totuși, marea majoritate a impacturilor sunt provocate de proiectile microscopice care lasă urme prea mici pentru a fi identificate în imaginile orbitale standard.

Fenomenul „punctelor reci” și modificarea regolitului

După descoperirea vizuală, oamenii de știință au utilizat instrumentul termic al sondei, numit Diviner, pentru observații suplimentare. Aceștia au descoperit o zonă de aproximativ 6,5 kilometri lățime în jurul craterului care este cu aproximativ 9 grade Celsius (16 grade Fahrenheit) mai rece pe timpul nopții decât împrejurimile sale. Această anomalie termică, descrisă într-o a doua lucrare științifică, apare deoarece impactul „afânează” regolitul (solul lunar) din jurul craterului.

Prin scăderea densității solului, acesta își pierde capacitatea de a reține căldura, răcindu-se mult mai rapid după apusul soarelui. Extinderea mare a acestui „punct rece” este surprinzătoare pentru cercetători, deoarece demonstrează că impacturile pot modifica proprietățile fizice ale suprafeței lunare mult dincolo de marginile vizibile ale craterului. Aceste schimbări structurale sunt esențiale pentru viitoarele misiuni robotice, deoarece pot afecta modul în care roțile roverelor interacționează cu solul.

Tehnologia din spatele monitorizării lunare

Sistemul LROC colectează imagini de la o altitudine de aproximativ 100 de kilometri deasupra Lunii. Acesta include două camere pentru imagini alb-negru de înaltă rezoluție și o cameră multispectrală pentru rezoluție moderată. De-a lungul anilor, cercetătorii au construit hărți atât de detaliate încât pot identifica nu doar cratere, ci și alunecări de teren, defecte seismice și chiar intrări în tuburi de lavă subterane.

Procesul de detectare a craterului McGetchin a implicat utilizarea unui software specializat care suprapune sute de cadre „înainte” și „după”. Tot ce rămâne neschimbat este colorat în gri, în timp ce modificările apar ca pete luminoase sau întunecate. Deși software-ul ajută, munca manuală de verificare este colosală, deoarece variațiile de lumină și umbră generează mii de alarme false. În cazul McGetchin, dimensiunea a fost atât de mare încât a ieșit în evidență imediat, fiind cel mai evident model de resturi de impact observat vreodată de echipa NASA.